Jurnal de criză ( II )

Au înflorit salcâmii pe furiş . Aseară i-am văzut întâia  oară . Nici nu ştiu cum am reuşit să mă rup , să scot capul din pagină şi să-i văd . Apoi a trecut un alt tăvălug şi m-a trântit la loc , eram din nou doar un amestec de litere şi mi-au ieşit din cap florile de salcâm şi ploaia de lună . În cartea în care mă mişc , poveştile se prăbuşesc ca palatele făurite din cărţi de joc , oamenii au chipurile triste şi umblă  încovoiaţi  ca şi cum ar căuta ceva ce au pierdut.  Şi de pierdut am pierdut aproape toţi  câte ceva dar mai ales ne-am pierdut timpul . Mai an ,  părinţii şi bunicii noştri şi-au lăsat curţile nepăzite şi au ieşit cu copii şi mătuşile , cumetrii şi finii gură -cască la târg .

-Vine împăratul nostru , deschideţi-vă larg sufletele şi uşile caselor , priviţi ce haine mândre poartă şi cât de sprinten i-e pasul  !  strigau pajii portocalii rostogolindu-se pe caldarâm şi tobe şi trâmbiţe asurzitoare umpleau aerul de larmă .

Fecioarele îşi plecau capetele sfioase şi flăcăi se îmbulzeau şi se înhămau să-i poarte lectica în timp ce fluturi mari din Bucovina se roteau în jurul fagurelui împărătesc dedulcindu-se la miere şi   puşti obraznici portocalii vârau hoţeşte mâinile în buzunare uşurând cu dreaptă măsură pe fiecare privitor . Dar cine mai avea timp să-i vadă ?

Clovni fistichii făceau tumbe prin mulţime şi pitici se întreceau în râsul tuturora la cosit şi la curăţat buştenii de crengi . Împăratul  , despre care gurile rele spuneau că-şi ţinea asemeni lui Samson puterile şi mintea toată într-o şuviţă de păr pe care o prea blondă Dalilă i-o retezase într-o noapte fierbinte se hlizea mai abitir ca toţi .

– Tu , de colo , i-a strigat el întâiului cosaş dintre pitici , te văd vrednic să mă slujeşti şi-mi place ascuţişul coasei tale !  Aburcaţi-l aici s-a adresat el suitei şi de îndată l-a luat la dreapta-i .

-Să cânte lăutarii  ! , a ţipat mai apoi rânjind  fermecător cum numai el ştia s-o facă şi poeţii de curte au prins să tropotească  prin jur şi să iscodeacă versuri măiestre pe care maneliştii ( pentru că se pare că menestrelii dăduseră mai din vreme bir cu fugiţii ) le slobozeau cu glasurile lor piţigăiate în aerul tulbure . Împăratul , pe care-l furnicau toate dar mai ales picioarele  s-a prins în horă alături de chivuţe şi   cizmarii se  osteneau pe alături nemaiprididind  să-i dreagă încălţările . Săltau fustele ţigăncilor şi cocoşeii le scăpărau  la gât pe când târgoveţii şi vracii din jur băteau din palme şi dădeau peste cap găleţi portocalii pline de vin cărate din trăsuri burduşite de valeţi în livrele portocalii .

-Minunaţi-vă  de hainele cele noi ale împăratului  şi plecaţi-vă frunţile în faţa lui  ! strigau piticii roşcovani şi mulţimea cu priviri aburite se zgâia zicându-şi fiecare că de nu e el vrednic să-i vadă veşmântele , atunci cu siguranţă trebuie să se încreadă în vorbele pajilor .

În vremea asta , ţarinile se uscau nelucrate , plugurile şi grapele rugineau iar  casele domneşti şi bordeiele se plecau ofilite la pământ . Cei mai în vârstă dintre privitori , fiind ei mai atenţi şi mai prevăzători au simţit cum slugile împărăteşti , mai pe furiş , mai pe de-a dreptul au început a le scotoci prin pungi şi prin bătături şi să-i despoaie de 15 % din bruma ce o agonisiseră . Celorlaţi , care nu se dumireau încă ce li se întâmplă le smulgeau cu japca câte un sfert din banii din chimir .

-Pentru plata lăutarilor , ţipau vechilii şi pentru palatele domneşti şi pentru clopotele de aur ale luminatului strigau ei adunând copeicile , mahmudelele şi  icusarii arămii , pe când împăratul pocnea din buricele degetelor şi chivuţele jucau cu foc până ce cădeau palancă la pământ .

Cum banii nu ajungeau au început a strânge şi ultimele parale de la copii , de la schilozi şi  prunci de ţâţă iar cei de la Înalta Poartă sorbeau licori înmiresmate  în foişoarele umbrite ale Măriei Sale şi îşi mângâiau bărbile mulţumiţi .

Atunci , bătrânii au prins a se freca la ochi şi să privească mai cu băgare de seamă la împărat .

-E gol…împăratul e gol a ţipat unul dintre ei şi ceilalţi zgâindu-se mai tare au prins a-l vedea aidoma şi ei .

În loc de prea frumoase veşminte acum îi  zăreau doar fuduliile cum saltă în lumina făcliilor înmiresmate şi piticii şi  pajii portocalii au prins a se cutremura când târgoveţii au început să-l fluiere şi să-l ocărască . Împăratul despuiat golea netulburat clondir după clondir boroscodindu- l ba pe unul ba pe altul  , tundea miei şi juca hora de unul singur părând să nu priceapă ce se întămplă  pe când mulţimea se întuneca şi se strângea ca un laţ în juru-i aruncând cu ouă clocite în slugi şi huiduind din ce în ce mai hotărât .

-Am mai citit povestea asta , mi-am spus şi nu am vrut să-mi amintesc sfârşitul . Am scos capul dintre pagini să răsuflu şi m-a trăsnit mirosul salcâmilor în floare . Pe un colţ de lună , o cucuvea cu ochi sticloşi să pregătea să cânte…