O ştire

         Asaltaţi  ,aşa cum suntem, de informaţii din toate părţile  ,e foarte probabil să scăpăm din vedere tocmai pe cele care ne-ar putea afecta cel mai mult. Şi nu asta facem mereu  ? Ca să pricepem aşa cum trebuie un fenomen am avea nevoie de timp şi mai ales de perspectivă  Dar se întâmplă ca tocmai astea să ne lipsească.Ieri seară am prins şi eu o ştire de ultimă oră. Se pare că zilele astea ,la Polul Sud , s-ar fi desprins o bucată mare din calota glaciară , aşa cam de mărimea Maltei şi acum ea se depărtează cu fiecare oră care trece , spre ape mai calde , urmând ca în cele din urmă să se topească cu totul.  Agitaţia e maximă acum ,agenţiile de presă transmit  noutăţi din oră în oră  şi din elicoptere cameramanii filmează de zor falia care se măreşte.Dar ştiu ,cu sigurananţă ştiu asta ; peste  3 sau patru zile ,cel mult o săptămână o să se vorbească din ce în ce mai puţin până ce subiectul o să fie abandonat definitiv.Pentru că ,nu-i aşa ? …..acum n-o să fie nici un efect vizibil ; pentru că totul o să se întâmple abia peste 30-40 de ani şi până atunci zice-se  timp ar mai fi.

Reacţionam la fel ca atunci când deşi intrăm în panică la orice zgârietură ,ignorăm cu totul când o bucată mare din suflet ni se desprinde pe neştiute şi îşi începe lunga ei derivă spre uitare.Mai e timp îţi spui , mai e încă timp deşi oglinda te contrazice şi cu fiecare zi care trece devii tot mai străin de tine…şi mai rece.Pentru că ,la fel ca la Polul Sud  , nu încălzirea  globală e ceea ce trebuie să ne îngrijoreze  ci glaciaţiunea care , cu siguranţă va urma.