Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Posts Tagged ‘pusti

Cabina de probă

with 18 comments

Ploua şi înaintea lui trotuarul se dezvelea ca o panglică mototolită , mirosea a gazon cosit şi flori muiate în galben musteau de apă pe margine . Ceea ce luase la început ca fiind o piatră ţâşni pe lângă el şi orăcăi scurt piezându-se printre arbuştii încâlciţi . Oraşul era cenuşiu, cădeau stropi grei , răpăiau mai întâi pe umbrela neagră , deschisă anevoie şi se scurgeau mai apoi clipocind pe asfalt şi abia când se apropie de vitrina luminată a Galeriei îşi zări faţa reflectată şi-şi aminti că-şi uitase pe ea acelaşi zâmbet tâmp de dimineaţă .

-Ce-o fi fost în capul meu ? se întrebă şi-şi consultă ceasul de la mână . Trecătorii treceau sobri pe lângă el , domni în costum şi  papion îl priveau distanţi dindărătul ochelarilor şi doamne în ţinute de seară alunecau cu privirea pe deasupra lui . Doar castanul uriaş cu florile ca nişte lumânări tremura neliniştit , ignorându-l parcă şi stropindu-l cu picături mari ameţite de polen .

Îi venea să se facă mic să se ascundă undeva cu tot cu zâmbetul lui nepotrivit dar trecătorii se înmulţeau şi-l pândeau dându-şi coate . Îşi ridică instinctiv palmele să-şi ascundă faţa dar efortul se dovedi inutil de vreme ce ochii îi sclipeau de o voioşie greu de disimulat . În Galerie se intra deja , lumea se rotea pe lângă tablourile expuse ,se  vorbea în şoaptă pe lângă capetele de bronz care erau vedetele seriii şi organizatorii aranjau masa cu flori  de liliac şi puneau la punct ultimile detalii . În curând avea să înceapă deschiderea oficială şi nici nu se punea problema să intre cu zâmbetul de dimineaţă .

-La naiba ! îi era greu să renunţe acum că tot era atât de aproape dar ştia că nu se cade . Toţi erau gravi , în ţinute de seară , numai el îţi uitase faţa de puşti , hoinărise toată ziua cu ea şi acum era plouat şi ciufulit la uşa Galeriei .  Îşi privi încă o dată ceasul . Poate că ar fi putut să mai prindă deschiderea dacă se grăbea . Magazinul de după colţ era încă deschis dar vânzătoarea îşi număra deja banii, butona casa de marcat şi-l privi deloc prietenoasă . Se scuză şi înşfăcă la întâmplare din raft o mână de pachete frumos ambalate în hârtie lucioasă .

-Numai trei !  îl opri ea , poţi intra numai cu trei o dată în cabina de probă îi mai explică   şi dădu a lehamite din mâini  cu ochiul la ceasul de deasupra intrării .

Alese la întâmplare trei pachete , pe celelalte le aranjă la loc pe raft şi intră în cabina plină cu oglinzi să se schimbe . Deschise primul pachet şi-şi puse noua faţă pe figură şi numai după aceea se privi . Pufni în râs. Arăta acum ca un rabin . Avea pungi sub ochi şi cearecăne corespunzătoare dar expresia părea mai mult severă decât sobră . O dădu jos şi o plie după care o împachetă frumos la loc . Nu se potrivea pentru o seară la Galerie .

Scoase din pachet cea de a doua faţă şi şi-o potrivi cu greu . Cu ea arăta  ca un comis voiajor . Zâmbetul îi era lerg şi dinţii perfecţi dar expresia ochilor devenise  vicleană şi profesională .  Clătină din cap . Seara curgea pe geamul deschis  leneşă şi de afară mirosea a flori putrede şi a ploaie .

A treia faţă pe care o deschise era de conţopist . Era o măsură mai mică şi se chinui îndelung să o aranjeze . Transpirase .  Se privi în oglindă  . Buzele îi erau căzute şi ochii obosiţi clipeau ca şi cum lumina prea puternică îl deranjau . Zări la timp o cută a pielii care era sucită aiurea şi trase de ea . Ochii care păreau asimetrici se aliniaseră şi figura devenise atentă şi sobră .

-Trebuie să închid . Vânzătoarea deschisese cabina de probă şi îl privea prin ochelari cântărindu-l . Fără să-şi mai dea faţa jos îi întinse celelalte două pachete lucioase , se îndreptă spre casă şi plăti . Îşi privi ceasul şi realiză că vernisajul stătea să înceapă . Din sticla uşii de la intrare îl privi un domn sobru . Noaptea se furişa tăcută pe alei şi ploaia bătea cu degetele boante în  umbrelă . Păşea grav spre Galerie şi pe furiş îşi făcea ultimele retuşuri . Încercă un zâmbet dar pielea feţei era prea strânsă şi nu reuşi decât un rictus care-l duru .În spatele lui , ploaia se lua la trântă cu oraşul…

Written by Rusu Gigi

iunie 4, 2010 at 4:15 pm

Iarna prin ochelari

leave a comment »

Încă nu m-am hotărât să port ochelari . Cel puţin , deocamdată …Prefer să închid ochii atunci când dor şi să clipesc până când dispare ceaţa fină ce se lasă peste ei când mi-e lumea mai dragă . Cu nici un chip nu vreau să o iau de la capăt . Cred că au trecut deja trei sau patru luni de când am fost la ultimul control medical . De fapt a fost o consultaţie cât se poate de banală la un cabinet oftalmologic . Am citit nişte litere şi cifre pe care le-am văzut ,am încurcat altele mai mici şi în final am primit o reţetă . Ochelarii au fost gata dupa o săptămână şi de fapt de atunci a început totul . Cu ei pe ochi am incercat să înfrunt iarna  . the-false-mirror-by-rene-magritte

The false mirror by Rene Magritte

Părea simplu . Norii păreau mai mari şi mai murdari dar se scurgeau la fel de toropiţi peste oraşul îngheţat . M-am privit într-o vitrină şi abia m-am recunoscut. Trebuia să semnez nişte hârtii unui client dar mai aveam o jumătate de oră , aşa că am intrat în prima cafenea . Înăuntru era destul de întunecat aşa că m-am aşezat la masa din colţ , de unde puteam să zăresc turla ascuţită a bisericii şi un petic îndepărtat de pădure . Chelneriţa care a venit avea o faţă atât de acră încât aproape că mi-a fost jenă să-i cer un ceai verde cu lămâie. Un soi de îngrijorare i se lăbărţa pe figură şi atunci când i-am împins scrumiera plină i-am citit o furie abia disimulată . Părea să mă avertizeze…sunt destul de stresată şi aşa , la primul gest nepotrivit arunc totul şi plec…dar a luat doar scrumiera şi a plecat fără să scoată vreo vorbă . Apoi a intrat un bătrân înfofolit într-un palton gri…s-a rotit cât s-a rotit printre mese şi după ce a schiţat în treacăt un sfert de zâmbet s-a aşezat chiar în faţa mea aşa că acum o jumătate de turlă îi trecea prin umărul drept şi ca să dau cu ochii de pădure trebuia să mă întind de-a binelea . Avea o faţă obosită şi căzută cu totul . . De fapt părea chiar disperat . Colţurile buzelor îi tremurau necontrolat şi ochii aveau o expresie apatică în timp ce-şi frământa mâinile ca şi cum le-ar fi încălzit . Eu am primit ceaiul , el cafeaua şi aburii se ridicau între noi despărţindu-ne ca un zid încropit în grabă în timp ce muzica cutreiera printre mesele goale şi se lovea năucă de geamuri . Am simţit cum ochelarii se aburesc şi mi i-am scos pentru câteva clipe doar ca să le şterg lentilele . Cafeneaua era acum luminoasă şi în faţa mea stătea un tânăr în palton gri . Părea destul de dezinvolt şi bătea ritmul cu degetele pe masă . Cred că am tresărit puţin , pentru că mi-a aruncat o privire în treacăt , dar eu am pus iar ochelarii pe nas şi el a redevenit acelaşi bătrân cu figura disperată . Am aşteptat să apară chelneriţa .

les-yeux-clos-carole-feuerman

Les yeux clos by Carole Feuerman

Era la fel de stresată . Am scos cu grijă ochelarii şi am privit-o . Era mai tânără decât mi se păruse , aproape o fetiţă şi mi-a zâmbit larg întrebându-mă dacă mai doresc ceva . Am privit-o iar prin lentile şi i-am citit aceeşi furie în ochi . Nu am mai dorit , desigur ,nimic. Era ceva în neregulă cu ochelarii mei , aşa că am ieşit aproape fără să mai privesc în jur . Spun aproape , pentru că în hol , din oglinda agăţată deasupra intrării mi-a zâmbit timid un puşti cu ochelari şi zâmbetul lui , pe care demult nu-l mai văzusem , m-a apăsat ca o rană ziua întreagă pe când iarna făcea încă tumbe pe străzi şi gerul cotropea obraznic , oraşul adormit .

Written by Rusu Gigi

martie 29, 2009 at 4:50 pm

Publicat în Insomnii în doi

Tagged with , ,