Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Posts Tagged ‘toamna

Dansând în toamnă

with 2 comments

De o oră şi jumătate îl ascultam vorbindu-mi despre proiecte imobiliare ,costuri şi eficienţă …locaţiile se schimbau din sfert în sfert de oră , el era din ce în ce mai entuziast iar eu îl urmăream din ce în ce mai greu . Condusesem toată ziua , acum se însera şi încercam să mă relaxez la o cafea pe terasa hotelului apărut de curând în spatele Primăriei. Tocmai îmi explica despre viitoarele lui cabane de la Suceviţa când am început să observ cu atenţie castanul înalt de la intrarea in parcul oraşului.

Nu-l mai zărisem de ceva timp şi acum mi se părea că-l văd parcă întâia oară . Frunzele încinse de soare se îngălbeniseră încetul cu încetul şi acum prindeau uşoare nuanţe de roşu . O pasăre se rotea în jurul lui şi norii de plumb îi apăsau crengile . Îmi era tare drag aşa solemn şi indiferent. Până la urma am pierdut şirul proiectelor….I-am zis şi colţurile buzelor i-au căzut deodată…E târziu a făcut el ….şi eu….rămân să-mi mai trag sufletul ,am picioarele ca de plumb…şi i-am zâmbit obosit. Apoi am fost singur la masă şi am mai cerut o cafea . Cu fiecare gură ce o sorbeam eram din ce în ce mai toropit …Atunci a apărut numai ea ştie de unde şi un fior a trecut printre mesele de sub prelata terasei . Parcă venită odată cu ea …o adiere firavă a răsucit colţurile feţelor de masă şi a prins a scutura scrumul ţigărilor în scrumiere…Părea palidă dar privită de aproape îi puteam vedea faţa arămie …haina îi era lungă şi galbenă şi pantofii închişi şi ruginii . Eram din ce mai toropit şi aproape că n-am reacţionat de loc când mi-a cerut din privire voie să ia loc la masa mea .Poate că am dat să mormăi doar….fireşte….şi am continuat să sorb din cafeaua ce nu se mai sfârşea. Am apucat doar să-i văd părul şi acum mi se părea de culoarea castanelor coapte . Zâmbea frumos şi pe terasă mirosea a ploaie şi a frunze descompuse… Nu ţin minte să fi scos vreun cuvânt dar începusem să înţeleg tot ce-mi spunea. O frunză mare şi roşie a tremurat sus în vârful castanului până ce o pală de vânt a prins-o uşor şi a rotit-o în aer înlănţuind-o ca într-un ultim dans apoi a purtat-o uşor către noi…Mă doare fiecare frunză care cade …mi s-a părut că-mi spune deşi faţa îi rămăsese imobilă şi doar ochii castanii şi ei ar fi putut să-mi vorbească…Atunci a început melodia…Edith Piaf ..Autumn Leaves şi toţi s-au oprit pentru câteva clipe..Ea s-a ridicat şi abia atunci mi-am dat seama că norii cenuşii se destrămaseră şi prin spărtura ivită , lumina diluată îi accentua paloarea…A prins să se mişte uşor printre mese ca pe un ring de dans şi frunzele continuau să cadă peste ea şi peste noi…Unul câte unul s-au ridicat cuprinşi de melodie şi au început să se unduiască în paşi de dans …toropeala îmi dispăruse cu totul şi ca la o chemare m-am ridicat şi eu şi am început să dansez .Acum lângă ea mirosea a struguri zdrobiţi şi a flori uscate…

Apoi a plecat şi apoi am plecat…Şi nu atunci ci abia după ce nu am mai văzut-o …după ce păsările şi-au luat zborul luând cu ele aroma dulce amăruie a frunzelor ruginite…după ce am trecut de unul singur către casă prin parcul pustiu răvăşind covorul zdrenţuit…abia atunci târziu de tot am înţeles că de fapt am dansat cu Toamna…

Written by Rusu Gigi

septembrie 29, 2008 at 2:16 pm

Publicat în Amintiri incomplete...

Tagged with ,