Praf de stele

Motorul maşinii turuie mai sacadat decât de obicei şi şoseaua se năpusteşte spre mine în înserarea ce începe să cadă . Indicatoarele de bord îmi spun că totul e în ordine şi mă liniştesc. Amorţit, puţin…şi reduc până revine sforăitul familiar. Pe geamul întredeschis intră mirosul reavăn şi tulbure de primăvară .Pe margine ,un copil pe care nu-l cunosc îmi face cu mâna şi-i răspund ca unui vechi prieten . Ai mei mă aşteaptă abia peste vreo două ore. Dau radioul mai tare şi încet,încet încep să mă topesc.
Azi realizez că nu sunt decât copia nereuşită a celui de ieri . Şi ieri …..desigur copia unuia mai vechi. Am renunţat de mult să mă mai întreb care o fi originalul.…..” şi nimeni n-o ştii…” îmi îngână cineva din boxe. Dai uneori la o parte ,cu precizia unui chirurg pojghiţa pe care ţi-ai făcut-o cu atâta trudă şi dedesubt dai de alta …una mai rece şi mai străină. Eşti tot tu dar abia dacă te mai recunoşti …şi căutarea nu te mai tentează. Am întins mâna să pun Laura Pausini……” In assenza di te …” .întuneric….şoseaua şuieră sub roţi….echilibru perfect …..doar eu ştiu că poate fi ordinea dinaintea dezordinii. Pe naiba Pausini ; am introdus din greşeală altă casetă şi întrebarea urcă din toate cele patru boxe : …….” Ce caut eu în viaţa mea ./ De ce-am venit să-mi tulbur linştea …. ‘’. Nu pot să mă privesc în oglindă dar ştiu că am pălit. Pentru binele meu sper să fie doar primăvara care mă învăluie . Urmăresc conturul şoselei şi muzica mă ia în stăpânire …… ‘’ Luni – abstract-lucid / Marţi –uşor timid ‘’….Gonesc şi las în urmă câmpul dezgolit şi pomii înţepeniţi  de pe margine ,ferestrele caselor care abia mai licăresc…. ; doar întrebările nu ….…şi nici nu mă mai pot apăra de ele . Melodia s-a oprit …liniştea curge câteva clipe şi apoi…..’’Zece întâmplări ciudate şi-o minune…..’’ Noaptea e acum deplină ,vântul spulberă ultimile zdrenţe de nori şi dezgolesc o lună nefiresc de albă. …..’’ 2 stele , paralele /stele ,lacrimi înnodate / şi lumina de la ele…’’,În depărtare apar luminile obosite ale oraşului . Mă apropii parcă alunecând şi încetez să mă mai întreb care pojghiţă mi s-o fi topit…Acum nimic nu mă mai poate atinge …N-a fost să fie ziua mea cea mai bună dar am aflat până la urmă că nu suntem altceva decât praf de stele….şi doar praf de stele vom fi iarăşi cândva…Noapte bună !

Publicitate

Dor de primavara (1)

Ridic cu greu capul din hârtii si inţeleg ca s-a facut iaraşi noapte .Mâine e un termen important şi trebuie să-i mulţumesc pe toti. Probabil ca n-o sa se termine niciodata . Şi nici nu cred că-mi doresc asta. Mai întotdeauna ascult muzica atunci când lucrez. Fac parte din generaţia pentru care casetofonul era un vis mult prea îndepartat.Tocmai de aceea inţeleg ce dar ceresc e Winamp-ul meu la care îmi pot selecta melodiile dupa starea de spirit.Bineinţeles că sunt invechit. Anii 70, 80 ,muzica clasica si foarte puţin din ce se cânta acum.
Am uitat din nou. Am promis ca azi pun un film bun .Eu sunt responsabil şi cu filmele .
Cum , necum am facut rost de Dvd-ul “ Love in the Time of Cholera “. Sssst ! Nu spun de unde . Premiera a fost pe 7 martie . O sa fie un regal. E totuşi dupa o carte de Gabriel Garcia Marquez. Ţin minte că este o poveste despre o mare iluzie. Sper să ne placa. Dar de acum ramâne pe mâine seara daca nu e Liga Campionilor cumva.
Pe colţul biroului doua portocale decojite. Probabil le-au adus fetele şi am uitat de ele. Pieliţa e puţin întărita dar fac faţa şi-mi propun să mă opresc puţin. Ce o fi la televizor ?
Doua stiri prafuite de ieri ,puţin sport si….
“Azi e joi ,
Vine naşu ‘ pe la noi !”
Apuc la timp telecomanda,închid si evit in ultimul moment să-mi stric buna dispoziţie. Dacă nu ne-am tâmpit înca nu e timpul pierdut. Ni se ofera toate oportunitaţile. In ceea ce ma priveşte mi-am promis să nu cumpar niciodata sucurile la care se refera reclama. Atâta pot .
Ma apropii de fereastra si zăresc stelele. În seara asta parcă au luciri de metal. Raman nemişcat un minut sau două pâna ce mi se pare ca percep mişcarea de rotaţie ,prabuşirea în spaţiul nesfârşit a bulgarului imens pe care atât ne framântăm .Matematic, cu fiecare secundă care trece ne apropiem de echinocţiu . Atâta rigoare..Termenele mele care mă nelinişteau mi se par acum stupide. Afara e frig si golaş dar se pare că totuşi primavara va veni. Indiferenta la problemele noastre o să-şi arate la timpul potrivit faţa rece sau exuberantă ,dupa cum îi va fi voia.
Candva ,cu mulţi ani in urmă mi se parea că în fiecare an vine o alta primavara. Acum nu mai am iluzii.Ştiu deja ca ea e aceeaşi. Numai noi ne-am schimbat şi o percepem altfel.
Dau drumul din nou la televizor.Cineva ma invaţa să traiesc sănatos .Nu reuşesc asa că trec mai departe.Iaraşi sport….linişte …şi..
“Azi e joi ,
Vine naşu, pe la noi !”
Nu mai găsesc telecomanda aşa ca închid ecranul din buton.Plec să ma culc. Măine totuşi e Marquez…