Dor de primavara (1)

Ridic cu greu capul din hârtii si inţeleg ca s-a facut iaraşi noapte .Mâine e un termen important şi trebuie să-i mulţumesc pe toti. Probabil ca n-o sa se termine niciodata . Şi nici nu cred că-mi doresc asta. Mai întotdeauna ascult muzica atunci când lucrez. Fac parte din generaţia pentru care casetofonul era un vis mult prea îndepartat.Tocmai de aceea inţeleg ce dar ceresc e Winamp-ul meu la care îmi pot selecta melodiile dupa starea de spirit.Bineinţeles că sunt invechit. Anii 70, 80 ,muzica clasica si foarte puţin din ce se cânta acum.
Am uitat din nou. Am promis ca azi pun un film bun .Eu sunt responsabil şi cu filmele .
Cum , necum am facut rost de Dvd-ul “ Love in the Time of Cholera “. Sssst ! Nu spun de unde . Premiera a fost pe 7 martie . O sa fie un regal. E totuşi dupa o carte de Gabriel Garcia Marquez. Ţin minte că este o poveste despre o mare iluzie. Sper să ne placa. Dar de acum ramâne pe mâine seara daca nu e Liga Campionilor cumva.
Pe colţul biroului doua portocale decojite. Probabil le-au adus fetele şi am uitat de ele. Pieliţa e puţin întărita dar fac faţa şi-mi propun să mă opresc puţin. Ce o fi la televizor ?
Doua stiri prafuite de ieri ,puţin sport si….
“Azi e joi ,
Vine naşu ‘ pe la noi !”
Apuc la timp telecomanda,închid si evit in ultimul moment să-mi stric buna dispoziţie. Dacă nu ne-am tâmpit înca nu e timpul pierdut. Ni se ofera toate oportunitaţile. In ceea ce ma priveşte mi-am promis să nu cumpar niciodata sucurile la care se refera reclama. Atâta pot .
Ma apropii de fereastra si zăresc stelele. În seara asta parcă au luciri de metal. Raman nemişcat un minut sau două pâna ce mi se pare ca percep mişcarea de rotaţie ,prabuşirea în spaţiul nesfârşit a bulgarului imens pe care atât ne framântăm .Matematic, cu fiecare secundă care trece ne apropiem de echinocţiu . Atâta rigoare..Termenele mele care mă nelinişteau mi se par acum stupide. Afara e frig si golaş dar se pare că totuşi primavara va veni. Indiferenta la problemele noastre o să-şi arate la timpul potrivit faţa rece sau exuberantă ,dupa cum îi va fi voia.
Candva ,cu mulţi ani in urmă mi se parea că în fiecare an vine o alta primavara. Acum nu mai am iluzii.Ştiu deja ca ea e aceeaşi. Numai noi ne-am schimbat şi o percepem altfel.
Dau drumul din nou la televizor.Cineva ma invaţa să traiesc sănatos .Nu reuşesc asa că trec mai departe.Iaraşi sport….linişte …şi..
“Azi e joi ,
Vine naşu, pe la noi !”
Nu mai găsesc telecomanda aşa ca închid ecranul din buton.Plec să ma culc. Măine totuşi e Marquez…

Publicitate