Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Posts Tagged ‘Praf de stele

Praf de stele

with 2 comments

Motorul maşinii turuie mai sacadat decât de obicei şi şoseaua se năpusteşte spre mine în înserarea ce începe să cadă . Indicatoarele de bord îmi spun că totul e în ordine şi mă liniştesc. Amorţit, puţin…şi reduc până revine sforăitul familiar. Pe geamul întredeschis intră mirosul reavăn şi tulbure de primăvară .Pe margine ,un copil pe care nu-l cunosc îmi face cu mâna şi-i răspund ca unui vechi prieten . Ai mei mă aşteaptă abia peste vreo două ore. Dau radioul mai tare şi încet,încet încep să mă topesc.
Azi realizez că nu sunt decât copia nereuşită a celui de ieri . Şi ieri …..desigur copia unuia mai vechi. Am renunţat de mult să mă mai întreb care o fi originalul.
…..” şi nimeni n-o ştii…” îmi îngână cineva din boxe. Dai uneori la o parte ,cu precizia unui chirurg pojghiţa pe care ţi-ai făcut-o cu atâta trudă şi dedesubt dai de alta …una mai rece şi mai străină. Eşti tot tu dar abia dacă te mai recunoşti …şi căutarea nu te mai tentează. Am întins mâna să pun Laura Pausini……” In assenza di te …” .întuneric….şoseaua şuieră sub roţi….echilibru perfect …..doar eu ştiu că poate fi ordinea dinaintea dezordinii. Pe naiba Pausini ; am introdus din greşeală altă casetă şi întrebarea urcă din toate cele patru boxe : …….” Ce caut eu în viaţa mea ./ De ce-am venit să-mi tulbur linştea …. ‘’. Nu pot să mă privesc în oglindă dar ştiu că am pălit. Pentru binele meu sper să fie doar primăvara care mă învăluie . Urmăresc conturul şoselei şi muzica mă ia în stăpânire …… ‘’ Luni – abstract-lucid / Marţi –uşor timid ‘’….Gonesc şi las în urmă câmpul dezgolit şi pomii înţepeniţi  de pe margine ,ferestrele caselor care abia mai licăresc…. ; doar întrebările nu ….…şi nici nu mă mai pot apăra de ele . Melodia s-a oprit …liniştea curge câteva clipe şi apoi…..’’Zece întâmplări ciudate şi-o minune…..’’ Noaptea e acum deplină ,vântul spulberă ultimile zdrenţe de nori şi dezgolesc o lună nefiresc de albă. …..’’ 2 stele , paralele /stele ,lacrimi înnodate / şi lumina de la ele…’’,În depărtare apar luminile obosite ale oraşului . Mă apropii parcă alunecând şi încetez să mă mai întreb care pojghiţă mi s-o fi topit…Acum nimic nu mă mai poate atinge …N-a fost să fie ziua mea cea mai bună dar am aflat până la urmă că nu suntem altceva decât praf de stele….şi doar praf de stele vom fi iarăşi cândva…Noapte bună !

Written by Rusu Gigi

martie 17, 2008 at 1:31 pm