Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Archive for iunie 2008

La solstitiu…

leave a comment »

Dimineaţa a alunecat peste oraş tulbure ca o umbra cenuşie scăpată din strânsoarea nopţii cum tulburi şi cenuşii au sosit cele mai multe dimineţi in luna asta ploioasă de Iunie …Asta să fie cea mai lungă zi a anului …m-am întrebat …? Pe ai mei …sau mai bine zis pe ale mele am reuşit să le conving că e un soi de sărbătoare a soarelui şi au plecat zâmbind oarecum nedumerite …Am deschis apoi atlasul mare si am privit minute in sir sanctuarul păgân de la Stonehenge unde şi acum se adună în fiecare an sute de oameni să serbeze soarele şi cerurile deschise…

Cum să-ţi petreci solstiţiul de vară….? Ce poţi face în ziua în care soarele izbeşte cu toată forţa emisfera sudică…şi năucit de propria lui explozie de lumină zăboveşte ceva mai mult ca de obicei …cutreierând oraşele şi cutreierându-ne…?

Am deschis larg geamurile şi am privit minute în şir ciudata luptă pe care norii începuseră să o piardă cu razele tot mai fierbinţi. Într-un târziu s-au dat la o parte şi străzile au început să se scalde în lumină aşa cum de multe zile nu o mai făcuseră …

Ce să faci în cea mai lungă zi a anului…? Ce altceva decât ce faci şi în celelalte mi-am zis …şi am continuat ziua ca şi cum ar fi fost una banală. Singura concesie…, aparatul de fotografiat…singurul gând mai acătării …să surprind solstiţiul în oricare din manifestările lui… Cuprins de rutina zilnică am uitat oarecum de toate astea şi abia după amiază…trecând prin parc mi-am amintit. Copii păreau obosiţi de atâta joacă….urcau şi coborau pe tobogane cu obrajii încinşi uitându-se tot mai des la bunicii de pe bănci…şi mi s-a părut pentru o clipă că văd în ochii lor un reproş surd adresat celor care parcă uitaseră de ei păcăliţi de lungimea nefirească a zilei. I-am fotografiat convins fiind că aceasta e imaginea solstiţiului dar mai apoi am renunţat la idee . În lumea lor vara e nesfârşită ….nu sunt zile mai lungi sau mai scurte …echinocţiile şi solstiţiile sunt noţiuni care lor încă nu le spun mare lucru…

Am plecat şi în drumul către casă am surprins cea mai lungă zi a anului oglindită în petalele florilor din curţi ….Mai întâi …o explozie de roşu….

Apoi o licărire de galben în tristeţea unui trandafir….

O pată roz într-o mare de verde….

Şi în cele din urmă parfumul unui crin stingher ….

În frumuseţea de o zi a florilor , în parfumul lor discret şi gratuit am regăsit până la urmă tot farmecul şi tot mesajul secret al solstiţiului de vară.

Written by Rusu Gigi

iunie 22, 2008 at 10:23 pm

Publicat în Insomnii în doi