Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Posts Tagged ‘mama

Peste munte

leave a comment »

Cu o palma acoperisem jumătate de cer iar acum priveam doar la cealaltă jumătate. Tulbure.. după amiaza se încovoia leneşă peste şoseaua umedă aşa că am luat palma şi am privit tot cerul…imens şi aproape cu totul căzut peste oraş şi peste pădurea spre care mă îndreptam . Şoseaua era aproape pustie . Cu câteva minute înainte îmi luasem rămas bun de la ai mei şi acum ieşeam din Câmpulung nu spre Suceava …pe unde mă rugaseră toţi să o iau ci spre Trei Movile . Întotdeauna îmi place să merg peste munte . Azi mai mult ca oricând .Ploua de dimineaţă devreme şi voiam să fiu singur pe drum …singur în maşină şi să-mi amintesc de mama . O visasem după foarte mulţi ani .Nu aveam prea multe să-mi amintesc …doar frânturi de imagini rupte şi ele ca nişte fotografii îngălbenite şi vorbe , vorbe care se strecuraseră de la an la an …mereu mai puţine…mereu mai golite de înţeles . Ploua sacadat …ştergătoarele cu greu făceau faţă şi deşi abia trecuse de amiază se întuneca încet …încet .Câte o rafală de vânt umfla pomii de pe margine şi o ploaie de frunze umede cădea peste parbriz.

Nici acum nu ştiu de ce am oprit . De mult nu mai iau pe nimeni la ocazie .Dar ploua şi am privit-o cum sta fără umbrelă …un pic adusă de spate . Stropii cădeau pieziş peste ea şi deşi tremura nu căuta să se ferească din calea lor. Am deschis portiera şi s-a strecurat uşor înăuntru .Nici n-am apucat să-i văd faţa .Mergea tot peste munte aşa că am pornit şi panglica drumului începea să urce în serpentine tot mai strânse .La început i-am vorbit dar tăcea privind pe geam ploaia căzând peste fâneţele acum golaşe . Adusese cu ea un miros de mere coapte şi gutui şi părea abătută aşa că am pus muzica în surdină şi am continuat să conduc prin pădurea lovită de toamnă. Copacii explodau în galben şi frunzele alunecau sub roţi .Am dat iar să o privesc .Avea faţa întoarsă şi prin geamul maşinii imaginea reflectată era neclară . Ploaia se înteţea . Crengile se legănau ameţitor deasupra şi mici şuvoaie de apă se scurgeau din pădure. Coboram spre Paltinu şi începeam să am emoţii . Cu un an în urmă mă împotmolisem la Moldoviţa . Torentele din livezile înalte înecaseră şoseaua. Acum însă am trecut cu bine şi urcam către Palma .Brusc am intrat în ceaţă . Lângă mine simţeam doar respiraţia uşoară a pasagerei .Ploaia se izbea în parbriz şi copacii şuierau a toamnă . Mi-am adus aminte de ploaia de frunze de la Mânăstirea Bogdana şi de lumânarea aprinsă pentru mama. Apoi amintirile au început să curgă şi m-am văzut iar copil şi aproape că aş fi putut să-i aud vocea prin răpăitul ploii . Culori pe care nu le mai văzusem de mult îmi jucau în faţă şi fragmente de întâmplări pe care nu le mai ştiam începeau iar să se înfiripe . Urcam pe serpentine. Copaci contorsionaţi pe care nu-i mai ştiam se zăreau prin aburii groşi. De fapt acum drumul mi se părea străin . Ţeste golaşe se iveau acolo unde altădată erau creste împădurite şi case în care ardeau lumini apăreau pe unde nu mai fuseseră vreodată .Dintr-o margine de poiană am privit ţâşnind o pasăre ciudată ce nu semăna cu niciuna pe care s-o fi cunoscut. Pădurea murmura sub ploaie şi copaci înroşiţi izbucneau tot mai des pe măsură ce mă apropiam de vârf . Sus…la Palma…ceaţa s-a risipit şi a rămas atârnată deasupra văilor ca un linţoliu uitat .Am vrut să o întreb dacă vrea să opresc dar lângă mine nu mai era nimeni . Am privit scaunul gol . Nimic nu mai amintea de ea. Doar la coborâre , spre Suceviţa mi-am simţit inima mai uşoară şi în maşină mirosea iar a mere coapte . Apoi mirosul s-a risipit şi a rămas doar parfumul dulce amărui al gutuilor strivite.Curgea tot mai tare dar am deschis geamul să pot respira mai bine şi picături mici îmi loveai ochii deschişi . Când am oprit aveam faţa umedă . Păreau picături de ploaie .Ce altceva să fi fost ?

Written by Rusu Gigi

octombrie 5, 2008 at 8:35 pm

Publicat în Jurnal subiectiv

Tagged with