Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Archive for the ‘Personale’ Category

Duminica scurtă

leave a comment »

 Toată ziua de ieri am simţit că-mi lipseşte ceva .

 Şi doar a fost o zi obişnuită .Un drum banal la Suceava , cuvenitele glume şi muzica preferată în maşină ,apoi ţăcănitul egal al caselor de marcat  în supermarket -uri şi ….galbenul ,acel galben crud care explodează în sălciile plângătoare şi în primele flori din primăvara noastră târzie .Apoi la întoarcere am salutat bine înţeles berzele  şi am numărat cu o strângere de inimă cuiburile goale .Poate , poate nu e vorba decât de o simplă întârziere mi-am zis.

Şi totuşi a fost o zi tristă. Ieri l-au decorat pe George Pruteanu  şi apoi l-au înmormântat  cu totul.  Cam aşa cum se întâmplă în  ultima vreme . Toţi descoperă personalităţile după ce ele încetează să  mai fie stânjenitoare . Le aruncă la sfârşit un pumn de decoraţii şi le trimit cu operă cu tot spre cuvenita uitare.

Si totuşi a fost o zi veselă.  Până la urmă am avut şi eu timp să caut şi să mă încânt  cu cele două clipuri animate în 2D şi 3D…..”Pe sârmă „ ..Vama  şi  „ Chiar dacă „  …Florin Chilian .Toată lume vorbea de ceva vreme despre ele şi după ce le-am văzut a trebuit să-mi scot şi eu masca de urs şi să recunosc că-mi plac …chiar tare mult. Jocul păpuşilor e fără cusur. Şi încă ceva . Zilele trecute , un cunoscut pe care l-am luat în maşină a prins fără să vrea câteva melodii şi la sfârşit m-a întrebat  ce-oi fi găsit la Florin Chilian de-l ascult . Cum n-am auzit că …?.. şi mi-a şoptit la ureche câteva amănunte picante din viaţa lui .  I-am răspuns că de când mă ştiu ascult folk şi restul nu are nici o legătură . Mai mult decât atât ; am în bibliotecă două cărţi la care ţin foarte mult.        „ Călătorie la capătul nopţii „ şi „  Moarte pe credit „  ale lui Louis –Ferdinand Celine.Le-am descoperit pe când  eram student , mi-au schimbat puţin modul de a vedea lucrurile şi aş mai putea să le mai citesc de câteva ori . Asta chiar dacă nu sunt un simpatizant al nazism-ului aşa cum în vâltoare evenimentelor şi  cu sau fără voia lui a fost autorul.

Am numărat eu deci toate câte le-am făcut ieri şi păreau destule aşa că m-am întrebat ce  Doamne iartă-ma mi-o fi lipsit  ? Şi abia azi , destul de târziu , când din ziua de ieri nu a mai rămas  nimic am înţeles că de fapt nu am regăsit o oră ,acea oră pe care încă de dimineaţă o dădusem înainte şi despre care abia în ultima Duminică tulbure a lui Octombrie o să pot să aflu ce aş fi putut să fac cu ea.  

Written by Rusu Gigi

martie 31, 2008 at 11:40 am

Publicat în Personale

Parfum de magnolii

leave a comment »

Nu e deloc bine să-ţi faci multe planuri dinainte. La Iaşi am prins cea mai frumoasă zi de până acum , din 2008. Soare prietenos ……magnolii înflorite şi un parfum pe care numai acolo îl găseşti . Nici urmă deci de trecut. Şi apoi care trecut ? Că doar sunt mai multe ,stratificate unul peste celălalt ,izolate ,parcă rupte unul de altul.. Şi cine îmi garantează că dacă l-aş întâlni chiar l-aş recunoaşte ? Oricum, am hotărât că ieri nu se putea ,aşa că am hoinărit bezmetic ca un fluture ( ce ar fi dacă aş pune şi eu unul la colecţie ? ) şi aproape de plecare am ajuns acolo unde ajung de fapt aproape întotdeauna când sunt în Iaşi ,adică la Casa Cărţii . Înăuntru ,nici urmă din agitaţia străzii … muzică clasică în surdină şi în depărtare sunet discret de clopote. Nici de data asta n-am plecat cu mâna goală…..”O vară fără de sfârşit „ …Lee Martin . Pe coperta din spate ….” Cartea lui Lee Martin este o explorare în abisurile memoriei…..o pledoarie convingătoare şi plină de sensibilitate despre nevoia omului de a cunoaşte adevărul ,oricât de dureros ar fi acesta .” Aşa cum şi eu am încercat.

Written by Rusu Gigi

martie 24, 2008 at 1:50 pm

Pregătiri

leave a comment »

       Sâmbătă…un cer deschis….miros de cafea…o zi frumoasă. Intru în blogosferă. Doar puţin… Nu se pune. Am deja o listă de preferinţe. Nu prea multe dar neapărat interesante …şi sincere dacă se poate. Ciocănesc politicos la fiecare, dau bineţe în felul meu şi plec discret. Trag cu coada ochiului şi la cele în conservare. Poate mi-a scăpat ceva. Oricum un clic sau două nu strică ,pentru statistică. Măcar atât pot să fac.

Gata…! Încep să mă pregătesc pentru drumul de mâine. Maşina…la urmă.Mai întâi mă străduiesc să schimb toate melodiile de pe mp3 player – ul auto.Ca să fiu sincer, destul de migălos .Ezit…dar într-un târziu fetele mă scot din impas. De fapt ele au şi cele mai bune gusturi. Mâine merg pe mâna lor. Doar o sugestie. De la un prieten….Nelly Furtado.  Se aprobă. Simt deja un uşor gol în stomac. Ori de câte ori plec la Iaşi mi se întâmplă.Plecăm doar noi doi. Eu ,în dreapta,înţelegător şi puţin distrat . La volan doar un pic crispată dar tot mai sigură cu fiecare drum , Otilia .Carnet de conducere nou ,buline galbene în geamuri şi un drum nu prea aglomerat ,sper . O să conducă fără pauză până după Metro . În Iaşi o să intru eu şi după ce vom fi ajuns ,o să avem numai 2 – 3 ore la dispoziţie. O să le petrecem fiecare în felul lui . Ea ,respirând deja în avans aerul facultăţii şi încercând să-şi întrezărească viitorul iar eu , nesătul de plimbările prin locurile cunoscute şi căutând să-mi înfrunt trecutul. Dar asta mâine….şi pentru asta o să mă pregătesc.

Written by Rusu Gigi

martie 22, 2008 at 7:30 pm

Publicat în Personale

Eu şi rabinul

leave a comment »

„ Printre altele , m-am apucat de fumat. „ O ridic de pe birou   şi o răsfoiesc cu oarecare interes. Bineînţeles , nu e decât o carte ,ultima din Colecţiile Cotidianul…..Aiobheann Sweeney … O aşez cu grijă în raft pentru altădată ,când o să am timp destul. Titlul însă mă face să-mi aduc aminte cu plăcere cum m-am lăsat de fapt de fumat.Acum 12 ani ,pe când Otilia începea clasa I  , eu începusem să mă lupt cu viciul meu.Nu reuşeam să renunţ cu nici un chip şi aproape că nu mai aveam putere să mai încerc când mi-am adus aminte de o povestire citită demult ,în copilărie. Chiar dacă spre ruşinea mea nu-mi aduc aminte nici autorul şi nici numele personajelor ( copilăria are se pare scuzele ei ) o să încerc să o reproduc din memorie aici pentru cei ce ca şi mine au încercat să se lase de fumat. La mine chiar a mers.

 …..Un lagăr în îndepărtata Siberie; …frig, foame şi disperare . De nicăieri nici o speranţă .Un tânăr şi rabinul de care se ataşase visează la o evadare. Plănuiesc totul pe îndelete ,vorbesc atâtea seri lungi despre asta încât ea, evadarea , încetează să mai fie o himeră . Singura lor şansă …să ajungă într-un sat îndepărtat  la circa 2 zile de mers prin pădurea îngheţată .Rabinul ,mai în vârstă şi istovit de boli îl sfătuieşte pe tânăr să plece singur. Nu paza era o problemă ci distanţa enormă ,foamea şi pădurea fără sfârşit.La plecare , rabinul îi dă cu grijă un pachet în care pusese raţia lui de pâine pe trei zile ,şi îi atrage atenţia ca orice s-ar întâmpla să nu-l deschidă decât atunci şi numai atunci  când  şi ultima speranţă îl va fi părăsit .Tânărul pleacă ,se afundă în întunericul pădurii şi merge , merge până coboară noaptea.E istovit dar nu se opreşte nici atunci , orbecăie printre crengile de gheaţă ,nu vede stelele de oţel, nu ia în seamă urletele înşelătoare ale jivinelor şi ţine doar de calea lui.Nu-şi simte picioarele şi mâinile îngheţate , nici faţa zgâriată ci doar foamea ,o foame cruntă şi de neîndurat .Apar zorile tulburi şi el se târăşte mereu spre libertatea lui şi ochii încep să-i joace feste şi mintea i se înceţoşează .Se opreşte pentru o clipă şi încet , încet disperarea îl cuprinde .Scoate pachetul şi e gata să-l deschidă  dar îşi aminteşte cuvintele rabinului şi îşi adună  încă o dată toate forţele Reuşeşte  să se ridice şi începe să se clatine tot mai istovit spre ţinta lui. Foamea e fără margini …aiurează şi cu măna încă pipăind  darul său  preţios se prăbuşeşte sfârşit tocmai când încep să se audă zgomotele satului de care se apropiase. Oamenii îl văd de departe şi îl duc pe braţe în preajma focului. E salvat acum şi într-un târziu deschide pachetul  ; dar în loc de pâinea pe care o visase tot drumul nu găseşte decât o banală bucată de lemn. Înţelege într-un târziu că fără iluzia pâinii , fără bucata de lemn nu ar fi putut trece niciodată pădurea şi îi mulţumeşte în gând rabinului. 

  Într-un fel asemănător m-am lăsat şi eu de fumat. Am cumpărat deci de la farmacie cel mai scump flacon cu pastile ce blocau , ziceau ei în prospect,dorinţa de a mai băga ţigara în gură , le-am mărturisit alor mei şi tuturor prietenilor că mă las de tutun ,am aruncat la coş pachetele pline şi toate brichetele şi am început să mă înfrunt cu dorinţa mistuitoare , ce creştea de la oră la oră. Mi-am zis că atunci când  nu o să mai rezist desfac pur şi simplu flaconul,iau o pastilă şi tot chinul ia sfârşit.În prima şi a doua zi a mai mers ,dar într-a treia m-am hotărât să renunţ.Senzaţia  era copleşitoare  şi am vrut să desfac până la urmă flaconul , Dar mi-am zis ….nu…o să mai aştept şi abia când n-o să mai rezist cu adevărat ,abia atunci o să-l desfac.Gumă de mestecat,bomboane,mentosane ,orice…şi …pe neaşteptate a început să mi se pară firesc să nu mai fumez. Depăşisem criza .Flaconul ….nu l-am deschis niciodată şi nici nu am aflat ce efect are cu adevărat. De atunci ştiu că o iluzie ,oricât de firavă ar fi te poate salva până la urmă.

Îţi mulţumesc rabinule !

Written by Rusu Gigi

martie 21, 2008 at 6:39 pm

Publicat în Personale