Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Archive for the ‘Povestiri din baltă’ Category

Povestiri din baltă ( Luna de pe cer şi Tata Broască )

with 17 comments

Curând , liniştea solemnă a lacului devenise doar  o amintire şi din stufăriş , broască după broscă începu să  ţopăie  de pe un nufăr pe altul şi să orăcăie din te miri ce .  Cei mai vorbăreţi dintre peşti şuşoteau pe la colţuri că într-una din nopţile trecute plouase cu broaşte portocalii dar bibanii şi câţiva din crapii cei graşi dădeau neîncrezători din cap şi o ţineau pe a lor ….e numai o vizită de curtoazie , ziceau ei şi trebuie să fim amabili şi să nu exagerăm , ba mai mult unii dintre ei le-au oferit insecte şi râme pe care amfibienii le-au înghiţit mulţumiţi pe nemestecate în timp ce ochii flămânzi li se roteau după pradă.

Apoi în zilele ce au urmat , văzând că nu mai primesc fluturi şi musculiţe  au început a face aşa mare scandal că şalăii şi caraşii nu mai puteau  scoate capul din apă de ruşine . Căteva broaşte mai obraznice au dibuit depozitul de hrană şi au tăbărât pe micuţul clean care ,  speriat şi roşu de ciudă , a alergat într-un suflet la somnul cel mare ce moţăia ascuns în mâl , să i se plângă dar tot ce a primit a fost numai un  oftat strecurat printre mustăţile-i enorme .

Cum vizita de curtoazie se prelungea la nesfârşit  şi toamna bătea la uşă , cele două tabere ale peştilor , roşii şi galbenii s-au întâlnit la sfat să pună balta la cale . Tărziu de tot , la adunare a sosit şi o delegaţie de batracieni condusă de un broscoi chior , cu guşa portocalie , pe care toţi îl numeau respectuos Tata Broască sau orăcăit prescurtat T. B.

Acesta era de fapt şi cel mai guraliv dintre broscoi şi nici una , nici alta a cerut ca în spiritul noilor vremi şi ca semn că tot lacul se leapădă de trecut , depozitele de larve , musculiţe şi tot felul de insecte să fie păzit de azi înainte de broscărime .

Cum caraşii şi crapii , bibanii  ,plăticile şi ştiucile au început a vocifera , Tata Broască a conchis  că singura cale de a depăşi criza pe care de altfel , tot el o crease ar fi o întoarcere la popor adică la baltă . Imediat , plevuşca de pe margine care oricum era nemulţumită  a prins a bate din aripioare şi să facă zarvă . În cele din urmă , a fost chemat şi bătrânul somn care în înţelepciunea lui a hotărât ca în cel mult câteva zile toată suflarea lacului să-şi voteze noua conducere .

Ceea ce a urmat a fost o adevărată nebunie pe care acum doar peştii ce au mai apucat să îmbătrânească şi-o mai amintesc . Tabăra galbenilor a început să se agite şi să răspândească zvonul că fiecare peştişor trebuie să contribuie cu o cantitate egală de musculiţe în timp ce roşii îşi umflau branhiile şi promiteau un sistem proporţional  care creştea de la plevuşcă la ştiuci , sistem de altefel atât de complicat că mai nimeni nu l-a înţeles .

Tata Broască în schimb a început a ţopăi înconjurat de şleahta lui de broaşte  de pe un mal pe celălalt şi într-una din seri cum cei mai mulţi dintre peşti se adunaseră cu boturile larg deschise să-l asculte  a tuşit o dată  gutural  şi le-a arătat tuturor luna de pe cer care se oglindea nepăsătoare în oglinda lacului .

-A voastră să fie a orăcăit el mieros  ! şi peste jumătate din baltă s-a înghesuit să-l aleagă drept staroste de drept al bălţii . Ciracii lui care aruncau tuturora momeli portocalii se umflau şi-şi bulbucau ochii aşa cum îndeobşte mai toate broaştele ce se respectă o fac în timp ce cu labele mari începeau să dosească musculiţele strânse cu trudă şi să dărâme depozitele fugărindu-l cât colo pe micuţul clean .

Irişii de apă se ofileau cuminţi iar  nuferii începeau deja să pălească .  Iarba ştiucii  devenea din ce în ce mai străvezie , peştii înotau somnolenţi printre trestiile cazute în apă şi numai mătasea broaştei se întindea bolnavă peste baltă sufocând-o….

Written by Rusu Gigi

iunie 27, 2010 at 8:52 am

Povestiri din baltă (Prima broască )

with 16 comments

Lacul se intindea ca o oglindă răsturnată în fundul văii şi trestiile înalte şi păpurişul crescut an de an pe maluri îl încinseseră în timp ca pe o fortăreaţă . Crapi cu solzi lucioşi  săgetau ici colo la suprafaţa apei , caraşi şi şalăi ţâşneau de pretutindeni şi plătici rătăcite se încurcau una pe alta în arşiţa zilei . O sumedenie de insecte pluteau ameţite de căldură aşa că peştii nu trebuiau să-şi bată prea mult capul şi ziua întreagă nu era altceva decât  un adevărat festin. Conflictele izbucneau destul de rar , peştii fiind de felul lor tăcuţi şi docili . Răpitorii erau arareori prinşi asupra faptului şi răspunsul lor invariabil la acuzaţiile că s-ar fi dedulcit la cei mai mici şi mai neajutoraţi dintre peşti era…are balta peşte . Nici nu bănuiau atunci cât de profetice aveau să se dovedească nu peste mult timp cuvintele lor . După o judecată sumară prezidată de somnul cel mare ce arareori îşi ridica mustăţile din mâl , prădătorii erau trimişi în păpuriş unde de altfel era umbră şi hrană din belşug  şi de unde reveneau mai odihniţi şi puşi iar pe prăduială . Nuferi mari îşi deschideau petalele şi iarba ştiucii se întindea leneşă către pâlcurile de stuf şi de rogoz  iar irişii de apă tremurau timizi  oridecâte ori prin preajmă trecea câte o tânără şi proaspătă babuşcă . Cei mai mulţi dintre peşti deveniseră cu timpul vegetarieni şi se înfruptau cu seminţele purtate de vânt iar râmele şi larvele erau depozitate în comun pentru iarna ce avea să vină . Cum crapii se dovediseră a fi cei mai lacomi şi până şi ştiucile nu se puteau mereu înfrâna , cei mai mulţi au votat ca plăticile să fie cele care păzesc depozitele de hrană iar deasupra lor a fost înscăunat un clean mic care era atât de fricos că nu se arăta decât arareori şi până şi atunci nu încerca decât să treacă cât mai neobservat .

Încă de la prima oră a dimineţii , crapii şi caraşii , şalăii şi bibanii săgetau apa dintr-o parte în cealaltă a lacului adunând hrana pe care o înmânau mai apoi plăticilor . Cleanul cel mic  socotea tupilat după câte vreo tulpină cât a adus fiecare şi îşi nota pe solzi ce şi cum rotindu-şi între timp ochii temători după boturile hulpave ale ştiucilor .

La urmă de tot sosea şi plevuşca cu capetele plecate , câtă frunză câtă iarbă jurându-se  fiecare peştişor în legea lui că recolta a fost săracă şi  lăsând fiecare doar câte o larvă minusculă , câteva seminţe şi doar uneori câte o musculiţă mai acătării .

În asemenea împrejurări , micul clean îşi lăsa timiditatea la o parte şi chiar tăbăra de-a dreptul pe nepricepuţi suduind şi îmbrâncindu-i până ce se găsea câte vreun ghiborţ rătăcit pe acolo să-l pună la punct .

Cu bune şi cu rele , lacul prospera şi toamna se anunţa bogată în musculiţe şi seminţe dar ca în fiecare an  , iarna ce avea să vină cerea ca o tabără sau alta a peştilor să-şi asume organizarea şi buna împărţire a recoltei adunate . Cele două tabere erau formate pe de o parte de crapii  cei graşi şi şalăi care după culoarea branhiilor şi-au spus roşii iar pe de alta bibanii şi plăticile care erau galbenii pentru că obişnuiau să se adune şi să stea la taifas într-un colţ al lacului împânzit de nuferi galbeni .

Nopţile şi zilele alergau una după cealaltă şi peştii înotau printre umbrele stelelor înmuiate în apa limpede-verzuie , stoluri de păsări rătăceau pe deasupra spre nicăieri  şi  toţi  erau atât de prinşi de ale lor încât nimeni n-ar fi putut spune când din păpurişul sălbatic s-a auzit primul orăcăit şi  din oglinda lacului s-a aburcat pe covorul de nuferi prima broască portocalie…

Written by Rusu Gigi

iunie 18, 2010 at 4:03 pm