Citind despre Atlantida

Citeam despre Atlantida…afară Noiembrie se izbea năuc de copaci şi seara şuiera în felinare . Uneori priveam pe geam…burniţa…şi copii aruncau după ciori cu pietrele de la şotron. Câte o maşină îşi izbea lumina farurilor de copacii aţipiţi pe alei …caloriferul frigea si uşile scârţâiau prelung . Nu mai e de iesit…îmi ziceam…O să mă înfăşor în gogoaşa mea de mătase şi o să aştept absent primăvara…Aşa ziceam…dar de fapt aşteptam să sune sirena de la fabrica .Ieri umblam încă într-o bluză subţire şi pe terase vântul amesteca ultimele frunze .A fost ultima zi frumoasă de toamnă mă ameninţa crainicul de la Meteo .Îl priveam cu coada ochiului cum dispare după un vălătuc de nori şi umbreluţe .Apoi citeam despre continentul scufundat de dincolo de Coloanele lui Hercule şi pândeam acele ceasului . Nici vorbă sa treaca…doar un claxon îndepărtat şi un ţipăt de pasăre flămândă . Mă întrebam daca am mai fi aflat de Atlantida dacă Platon nu ne-ar fi vorbit în dialogurile lui despre tărâmul dispărut . Poate că nu .Poate că nici nu am fi ştiut vreodată că atlanţii au ridicat palate şi au sărbătorit victorii . Poate că oceanul ar fi izbutit să-şi ascundă prada.La urma urmei…îmi ziceam nu e aşa de greu să pierzi un continent . Fiecăruia dintre noi ni se întâmplă să pierdem câte unul . Te trezeşti dintr-o dată că nu-l mai ai şi nici măcar nu ştii cănd ai rămas fără el. Apoi timpul trece şi nici nu mai eşti aşa de sigur dacă l-ai avut sau nu…Deci ,cum ziceam , nu să-l pierzi e greu . Greu cu adevărat e atunci când un val interior iţi aruncă la mal căte un ciob de amforă uitată şi începi să-l regăseşti …Citeam despre Atlantida şi afară becurile chioare se lăsau cotropite de noapte .Fiecare caută continentul dispărut în altă parte . Unii răscolesc Atlanticul ,alţii îl caută în America , Caraibe ,Europa de Nord, Africa sau în Asia.Cei mai mulţi se învârt pe lângă Creta şi scot la iveală ziduri de palate şi bucăţi de statui . Ştii doar că ai pierdut un continent şi te scufunzi să-l cauţi . La început nu vezi mare lucru …te obişnuieşti cu adâncul şi abia când simţi că plămânii îţi iau foc zăreşti un chip cioplit în piatră .Urci la suprafaţă…şi nu mai ai curajul să te scufunzi.De aceea e mult mai greu să-ţi regăseşti continentul dispărut decât să-l pierzi .

Citeam despre Atlantida …şi la tv Obama îl făcea praf pe McCain…pe geamuri ploaia şuroia desenând insule pierdute şi umbrele se alungeau nătâng spre noapte. Seara începea să moară.Citeam despre Atlantida şi firesc începeam să mă scufund.

Publicitate