Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Posts Tagged ‘şevalet

Tabloul ( II)

with 26 comments

-Ce bună ar fi acum o bere ! îşi spuse şi gândul îi porni iarăşi să hoinărească pe străzile ameţite de iarnă . Se opri în gând în faţa rondoului şi apoi se roti de câteva ori mistuit de o moleşeală plăcută . Apoi rabată tot în gând uşile localului şi aproape că putu să perceapă larma  de la mese , zumzetul vocilor ce se amesteca acum cu clipocitul apei şi râsul nervos al puştilor ce turnau în ei vodcă  fumând ostentativ ţigarete cumpărate pe sub mână de la magazinele de vise şi undeva de deasupra , din difuzoarele disimulate în tavan , vocea lui Freddie Mercury cântând în surdină „ My life has been saved „ .În rest , pustiu , un pustiu pe care deja îl cunoştea şi care era cu atât mai de nesuportat , cu cât îi era mai familiar .

-La ce să mă întorc ? se întrebă şi măcelăria îi năvăli în gând plină de mirosuri grele şi cârlige nichelate , se vedea în halat alb , pătat de sânge , despicând carcasele atârnate , aliniate ca nişte soldaţi la instrucţie şi picăturile de apă căzând în chiuvetă îi zumzăiau în creier ca o măşină uriaşă de tocat  .

-Îi ştiu ochii de undeva , atât de bine îi ştiu …îşi spuse dar lăsă gândul neterminat şi se concentră iar la poziţia lui .

Muşchii începeau iar să-l  doară , ar fi vrut să se mişte dar ea picta , îi simţea pensula alunecând în spatele şevaletului şi rămase nemişcat , pierzând şirul secundelor , numărând şi luând-o iar de la capăt , hoinărind în gând pe străzi desfundate  , zăbovind în parcări dreptunghiulare , aproape goale şi întorcându-se iar din ce în ce mai ostenit ca să zacă în acea poziţie ce devenea din ce în ce mai de nesuportat .

Lumina ce intra pe fereastră pălea şi nori tulburi alunecau pe cer departe , apoi totul se lumina şi el amorţea încetul cu încetul ; durerea se estompa şi furnicăturile dispăreau şi ele , numai gândul îi rătăcea prin locuri umblate şi neumblate  . Era mirat şi el de limpezimea cu care lucruri nebănuite altădată i se dezvăluiau . Esenţe neştiute izbucneau acum şi el îşi găsea timp pentru a le percepe , mirosuri noi , şoapte , fulguiri de lumină , pete de penumbră pe care altădată nu le-ar fi distins îl cuprindeau şi-l toropeau .

O privea pictând şi nu mai simţea nimic la gândul ca e gol .

-E aproape gata , zise ea şi se aplecă să-şi amestece culorile iar el nu mai simţi nevoia să se îndrepte . Devenise atent la toate detaliile ce-i scăpau de obicei  şi asculta deja şoapte numai de el auzite ..

-Vrei un pahar cu apă ? şi el nici nu se gândi să răspundă ca şi cum ar fi putut să-i transmită lipsa lui de dorinţă printr-un alt canal , mai subtil ,  lipsit de gălăgia plicticoasă pe care cuvintele o puteau naşte .

Ea deschise fereastra şi o lumină nouă năpădi încăperea . Mirosea a salcâm înflorit şi el văzu fără să se  întoarcă copacii în floare şi se întrebă când naiba a trecut şi timpul ăsta . Îşi amintea ca prin vis zăpada murdară de pe alei ca şi cum nu acum două ore în urmă ar fi intrat în atelier ci mai demult , cu mult mai demult şi încetul cu încetul înţelese că pierduse şi noţiunea timpului , la fel cum şi durerea de a sta încremenit o pierduse . Se apropie de el să-l studieze şi el îşi aminti unde mai văzuse ochii aceia şi  nici măcat nu se mai miră să o vadă cu părul scurt şi roşu , ca şi cum tot timpul ar fi ştiut în străfundul lui că de fapt e Renate .

Ea îl  privi şi îl mângâie uşor ca pe o coală de hârtie sau ca pe o pânză şi el îi simţi mâna alunecând nu pe un trup gol ci pe o suprafaţă plană , întinsă pe şevalet .

-Ştiam că o să reuşesc , îi spuse şi el nu se mai miră . De când te-am văzut am ştiut că eşti modelul perfect pentru tabloul viu pe care tot încerc să-l pictez .

De afară primăvara năvălea cu mirosuri şi sunete noi şi tabloul din atelier începea să respire ca şi cum trupul gol şi contorsionat de pe pânză ar fi simţit încă timpul alunecând pe lângă el ca o picătură de apă dizolvată într-un lac fără fund .

Written by Rusu Gigi

mai 27, 2010 at 8:29 pm

Tabloul ( I )

with 8 comments

Încetase să se mai  gândească la banii pe care avea să-i încaseze . Înţepenise  în poziţia asta în care-i ceruse să stea şi acum , înainte ca simţurile să-i amorţească cu totul , urechile lui dibuiseră sunetul picăturilor de apă prăvălindu-se una peste cealaltă în chiuveta din colţul atelierului . În liniştea apăsătoare a încăperii zgomotul se amplifica şi putea distinge până şi  descompunerea fiecărei picături în stropi fini de lichid , alunecarea lentă a norilor pe sticla geamului , scârţâitul fin al petelor de lumină pe şevalet şi mai ales îi simţea respiraţia când pensula curba liniile acelui amestec de culori ce avea să devină el , un alt el , sublimat şi surprins în poziţia asta incomodă ce începea să-l doară .

-Nu te mişca  ! şi el încremeni pe când ea amesteca culorile şi se dădea un pas înapoi ca să-l privească mai bine . În momentele acelea apuca să-i prindă privirea deşi nu-i putea încă distinge culoarea ochilor . Nu putea trece de bariera pe care pleoapele ei o ridicau între ei .

– 5 minute pauză , îi zise ea şi el se ridică  simţind arsura din muşchii picioarelor . Se îndreptă să-şi ia un pahar cu apă şi abia atunci îşi aminti că e gol puşcă dar acum lucrul ăsta i se părea normal .În atelier era cald şi mirosea uşor a fum de la soba de lângă uşă . Era un model , plătit cu ora şi a fi gol făcea parte din meseria lui .

-Pot să mă uit ? întrebă  şi dădu să ridice pânza ce acoperea şevaletul .

-Şezi cuminte ! îi răspunse ea ca unui copil , va trebui să te mai plătesc măcar o oră , sper că eşti de acord şi el dădu din cap aprobator . Şi ai face bine să nu te mai bâţâi atât . De câte ori mă apropii să-ţi  surprind expresia feţei  , faci cum faci şi-mi scapi printre degete.

-Îmi pare rău . Sunt puţin cam tensionat . Deja nu mai auzea picăturile de apă şi norii păreau a se târâi undeva departe pe cer .

– Puţină tensiune e chiar ce trebuie . Problema e că până mâine trebuie să termin tabloul şi nu cred să mă descurc doar cu orele de până acum . Din păcate nu mai am bani decât pentru o oră . O să  te rog să stai nemişcat şi o să trag cât pot de fiecare secundă .

Îi întinse paharul cu apă rece şi el sorbi urmărind-o cu privirea . Era blondă , cu părul lung  dar astea erau detalii care nu aveau acum nici o însemnătate . Putea fi la fel de bine şi şatenă tunsă scurt  . Împortanţi erau ochii , verzi  şi adănci .

Îi mai văzuse undeva dar nu-şi putea aminti unde şi un gând porni pe urma lor în timp ce celelalte se roteau în cerc sufocate de lumina  crudă  ce năvălea pe fereastra dezvelită .

-Dacă n-ar fi afurisita asta de criză n-aş mai sta nici o secundă aici . Eşti drăguţă mai zise el . Pictezi de mult  ?

-Stai prost cu banii , evită ea . Aş putea vorbi cu Renate . Ştiu că are nevoie de un model .

-Nu. În nici într-un caz ea .   I-am pozat astă toamnă şi ultima oară a ieşit cu scântei deşi să fiu sincer de plătit , m-a plătit până la ultima leţcaie .

-E puţin cam nervoasă dar în rest e fată bună . Are multe pe cap .

-Nu vreau să ştiu cât de bună e şi câte are ea pe cap dar lumea vorbeşte că umblă cu vrăji . Am păţit-o şi eu  . După ce i-am terminat de pozat , am umblat vreo săptămână tehui prin oraş . M-am trezit fără bani şi cu o mulţime de vânătăi pe faţă  . Habar n-am ce mi-a făcut dar aşa s-a întâmplat . Ar fi vrut să-i pozez mereu pentru nu ştiu ce tablou la care ţinea mult şi când i-am zis că m-am săturat a făcut ca toţi dracii .

Încercă să şi-o amintească pe Renate dar dincolo de părul scurt  şi roşcat şi de buzele subţiri  nu mai văzu nimic . Îşi aminti numai de ţipetele ei când îi pusese mâna în gât şi o ameninţase că o dă pe mâna Poliţiei dacă nu-i dă restul de bani . Primise banii până la ultima centimă şi se jură că nu avea să-i mai pozeze vreodată . Dar asta nu avea de gând să-i povestească .

De atunci se ferise şi de băutură şi de atelierul de pictură . Se angajase la o măcelărie şi începuse iar să se întremeze . Apoi venise criza şi măcelăria trăsese obloanele  . În scurt timp începu iar să-i fluiere vântul prin buzunare şi începu să se învârtă dimineţile pe lîngă Şcoala de Arte . Pe Renate o zărise uneori dar se făcu că nu o vede şi ea ,  la rândul ei  îl evitase cu bună ştiinţă . Apoi într-o dimineaţă o întâlni pe ea .

Se vorbea printre studenţi  că e o pictoriţă venită de curând. Într-una din zile  îl abordase şi-i propusese să-i pozeze . Era cu banii la limită aşa că nu se mai codi .

De atunci venise în fiecare dimineaţă câte două ore şi acum tabloul se apropia de final .

-Gata pauza  ! îl trezi ea din gânduri şi  se întinse aşa gol cum era de-i trosniseră oasele. Se duse la locul lui în faţa ferestrei şi-şi reluă poziţia . Ea se ascunse iar în spatele şevaletului şi începu să lucreze iscodindu-l cu ochii în timp ce  el începea iar să distingă căderea lentă a picăturilor de apă în chiuveta defectă .

-Îi ştiu ochii de undeva îşi spuse şi o toropeală plăcută îl învălui  .  Afară lumina se estompa şi norii se buluceau peste oraş . Uşor , uşor începea să ningă …

Written by Rusu Gigi

mai 22, 2010 at 8:58 pm

Publicat în Insomnii în doi

Tagged with , ,