Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Posts Tagged ‘biletul ingalbenit

Lecţia de schi …(III )

leave a comment »

Rucsacul l-am aruncat de mult. Niciodată nu mi-am mai dorit să  schiez…Nu e chiar aşa uşor să uiţi.. De fapt nici nu uiţi cu adevărat…Doar te amăgeşti…Uneori…când peste oraş cădea prima şi ultima ninsoare din an simţeam cum o iau razna …Mă întrebam cât timp ar fi putut să mă aştepte… În fond era doar o lecţie de schi…Apoi zăpada se topea….peste o zi sau două nu mai era nici o urmă de iarnă …şi iarăşi începeam să uit …sau mi se părea numai….

Am înţeles asta acum două săptămâni…Ieşisem din maşină să alimentez…şi râdeam cu gura până la urechi de glumele copiilor când l-am văzut… La început n-am ştiut cine este …Venea spre mine cu mâna ridicată a salut…avea părul alb ‚şi doar după mustaţă l-am recunoscut…Trenul dumneavoastră …mi-a zis şeful de gară …trenul dumneavoastră a sosit…şi mi-a îndesat în palmă biletul de atunci…Mă uitam la mustaţa albă şi la fel ca atunci ,de mult , nu reuşeam să-i surprind expresia feţei ….Ce să fac cu biletul ?…am bâiguit cu greu… Vă rog …mi-a zis…vă rog mult …mai am doar două luni până la pensie… nu vreau necazuri şi până să apuc să mai zic ceva a plecat cu paşi grăbiţi şi a dispărut după staţia de benzină . Am alimentat cu greu…am condus ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic dar am simţit cum ceva s-a rupt…şi mai ales am ştiut că niciodată nu voi mai putea fi acelaşi .Trecutul începea încetul cu încetul să năvălească peste mine…

A doua zi am rătăcit ceva timp până am găsit gara.. Acum era mică şi prăfuită …aproape goală …doar un tren la linia a treia aştepta cuminte… Şeful de gară a venit spre mine oarecum trist şi mi l-a arătat …Era trenul meu… Mecanicul privea absent şi mesteca seminţe…Am scos biletul şi l-am privit câteva minute… m-am uitat la tren şi peronul pustiu înghiţea încetul cu încetul lumina asfinţitului . Atunci n-am zis nimic …Apoi am început să trec în fiecare zi pe la peron …În biroul unde transpiri de atâta căldură ..şeful de gară îmi povesteşte despre pensia pe care o aşteptă…schimb câteva cuvinte cu mecanicul şi plec seara târziu spre casă…

De fapt şi azi am fost…Acum e noapte …scriu la calculator şi ascult bine înţeles Ceaikovski …Am trecut prin fiecare cameră şi m-am asigurat că toţi ai mei dorm .

E linişte…Doar muzica în surdină….La geam pălesc stelele…Parcă întregul oraş doarme…Privesc biletul îngălbenit care a prins deja patina timpului . Clatin uşor paharul în mână … beau cu înghiţituri mici …. văd în minte pârtia îngheţată … şi aud pe fereastră pufăitul îndepărtat al trenului ce aşteaptă de două săptămâni plecarea spre staţia unde cândva o fată al cărei chip l-am uitat demult aştepta cuminte lecţia de schi…

Written by Rusu Gigi

august 25, 2008 at 6:31 pm