Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Archive for iulie 2008

Ploi…

with one comment

Cei doi păreau două puncte minuscule cocoţate pe capul lui Thomas Jefferson…liniştea devenea aproape materială şi pietrele cădeau în prăpăstii numai de Hitchcock vazute. Ploaia bătea în geam cu disperarea ultimei veri ….câte o rafală îndoia crengile castanului de peste drum şi cafeaua avea gust de apă stătută . Barmanul zâmbea strâmb şi oglinda îi reflecta deformat faţa…Înca o cafea….? ….întrebarea pluteşte câtva timp în aer apoi cade pe mozaicul rece….Nu-i răspund….Privesc cum Cary Grant alunecă de pe muntele Rushmore şi aştept să înceteze ploaia. O maşină cu farurile aprinse alungeşte umbra felinarului din faţa barului…Lumina scade uşor şi noaptea devine iar fără capăt. Omul de la tejghea spală paharele absent…ochii la ecran .” La Nord prin Nord-Vest „ e aproape de final…şi un fulger despică întunericul dezvelind strada inundată . Plouă de dimineaţă şi tot de atunci sunt sigurul client . Apa curge de sus ca o cascadă….de mult nu mai seamănă a ploaie…e o pânză compactă care acoperă oraşul . De dimineaţă încerc să plec…m-am refugiat pentru câteva minute doar ….umbrela nu mai făcea faţă …am luat o cafea cu gust sălciu şi apoi o apa….un ceai….apoi încă o cafea….Orele trec greu ca într-o duminică plicticoasă …una câte una . Pe ecranul plat filmele curg unul după celălalt şi nimeni nu mai deschide uşa. Încerc să ies dar stropii uriaşi mă alungă înapoi.

Cel de la bar mă observă cu coada ochiului şi faţa îi devine o mască . Dincolo de ea nu poţi trece …nu poţi citi…e plăcerea că rămân…e furia că nu mai plec….? Îi fac un semn şi mă priveşte mirat. Arata spre o sticlă începută şi eu aprob doar din cap. Ce rost mai au cuvintele …? Filmul s-a sfârşit şi stropii se izbesc cu furie în geam….Nu ţin minte să mai fi plouat aşa …miroase a toamnă în sfârşitul lui Iulie …acum miroase şi a alcool .

Paharul e în faţă şi îl beau strâmbând din nas …Căldura urcă din stomac către piept şi se revarsă până în vârful degetelor de la picioare…încălzindu-mă . Afară apa curge acum pe stradă ca un soi de râu fără nume ivit de neunde şi pornit la întâlnirea cu toate râurile lumii .Se aud parcă valurile lovind in uşă şi un fir subţire de apă îşi face drum înăuntru .

Acum lumea largă e doar un bar izolat între ape …Privesc în direcţia omului de la bar şi de sub masca cu zâmbetul strâmb pusă pe dos se ivesc broboane de sudoare . Poate că şi lumea lui se duce naibii îmi zic şi mă abţin cu greu să nu îl întreb . Lumina începe să pâlpâie ca într-o discotecă adormită şi muzica abia de se mai aude. Formez încă o dată numărul şi telefonul îmi arată pentru a suta oară că e în afara reţelei….Aud un bubuit şi mă ridic . Nu mai e un fulger . O creangă groasă acoperă acum strada şi apa o loveşte sacadat până ce încet…încet o urneşte şi o poartă spre râul gros în care s-au topit celelalte râuri . Apa intră din ce in ce mai mult şi se întinde pe mozaicul neted . În curând o să ajungă la scaunul meu . Barmanul îşi lasă masca în spatele tejghelei şi se aşează în faţa mea cu o sticlă plină şi două pahare…Oftează obosit …îmi toarnă….îşi toarnă şi privim amândoi în tăcere pe fereastră la pânza de păianjen a ploii care ne cuprinde pe nesimţite şi doar tic-tacul ceasornicului ne aminteşte că zorii dimineţii care va veni e departe …nesfârşit de departe…..

Written by Rusu Gigi

iulie 27, 2008 at 10:09 pm

Publicat în Insomnii în doi

Ceramică şi indieni…

leave a comment »

Am ieşit azi în oraş cu sentimentul că o strada aglomerată e totuşi locul perfect în care te poţi ascunde. Mi-am pus pe faţă zâmbetul pentru zile frumoase şi pe umeri am aruncat aparatul foto…Între sute şi sute de chipuri cine ar putea să -l vadă chiar pe al meu….? Expresia mea…doar una din expresiile mulţimii …Vocea …se pierde şi ea în zumzetul ca de stup care traversează ca o undă strada de la un capăt la celălalt . Teribilă undă…Azi e abia a doua zi din „ Zilele Rădăuţiului ” şi deja oraşul e cotropit de indieni.

indieni

indieni

Muzică stridentă şi pene colorate…Prima dată am văzut indienii la Mamaia …păreau stingheri …o prezenţă exotică ce aducea armonii noi neştiute…Apoi în ceilalţi ani s-au înmulţit şi au început strategic să ocupe spaţiile lăsate goale….Acum de vreo doi ani au ajuns în nord…Poate că peste câţiva ani o să purtăm toţi pene fistichii …la modă şi talisamane magice la mână . Acum dacă vrei să vezi Tărgul Olarilor trebuie să-i asculţi pe ei mai întâi .În ritmul tobelor olarii mi se par mici şi ascunşi în umbra tejghelelor ; olarii veritabili mă refer. Prosperă doar cei ce vând suveniruri ieftine .Lumea e între un du-te vino cuntinuu ,forfota e molipsitoare . Ochii abia mai percep beţia de culori pastelate a ceramicii .Soarele aruncă şi peste truda artiştilor şi peste kitsch-uri aceeaşi lumină egală , indiferentă şi trecătorii pendulează între cântăreţii cu pene , tarabele la care se vând kurtosi de Sovata…standurile cu bere şi frigărui şi amestecul de culoare , mirosuri şi melodii în ritm de tobe şi fluiere e copleşitor. La un capăt al străzii …ascunsă parcă celor neiniţiaţi…frumoasa ceramică de Rădăuţi .

ceramica de radauti

ceramica de radauti

Apoi măşti contorsionate şi clopoţei de vânt ale unui meşter cu nume zglobiu ..şi Cucuietu şi Iurie…de unde altundeva decât din Moldova de peste Prut.

Cucuietu

Cucuietu

Fiecare lucru are un preţ al lui…ceramică de Botoşani…steguleţe U.E. şi păpuşi în port popular .

papusi si stegulete

papusi si stegulete

Decoraţiuni interioare şi tablouri Firart istovite de lumina prea intensa a soarelui de iulie.

Fireart

Fireart

În timpul acesta lumea se dă de-a dreptul peste cap şi face tumbe ca şi cum totul ar trebui luat iar şi iar de la capăt….mereu de la acelaşi capăt…

tumbe

tumbe

Nuuuu …te rooog….nu peste oalele pentru sarmale….gospodinele de abia urmează să apară…

nu....

nu....

Fiecare e liber să priceapă ce vrea…Uite…doamna cu pălărie care mă loveşte deja a doua oară în spate cu poşeta îi zice cuiva că e un frumos scaun curbat pentru păpuşi…

sarutul

sarutul

Aşa o fi… îi răspund în gând deşi pentru mine …moleşit de atâtea culori …răsucirea chinuită înspre sine nu e altceva decât împlinirea dureroasă şi târzie a unui sărut…

Written by Rusu Gigi

iulie 5, 2008 at 5:06 pm

Publicat în Insomnii în doi

Tagged with , ,