Jurnal de criză ( I )

Nu cu mult timp în urmă , un instalator ieşit la pensie pe care-l rugasem să mă ajute să schimb bateria de la apă caldă mi-a spus plin de năduf , ştergându-şi fruntea transpirată că la alegerile din decembrie a făcut o mare prostie votându-l pe Băsescu .

-Ei, asta e , i-am răspuns , de acum nu mai poţi schimba nimic, dar , ai putea să-mi spui şi mie ce anume te-a făcut să-l votezi ?

-L-am votat pentru că lumea vorbea că e  om de dreapta . Tatăl meu ,  a continuat , a fost chinuit de comunişti să intre la colectivă şi de aceea am votat împotriva comuniştilor  şi pentru cei de dreapta , dar se pare că m-am păcălit , a mai mormăit el .

-Şi mă rog ce te-a făcut să vezi în el un politician de dreapta  ? îşi ţinea şuviţa în dreapta sau ducea paharul la gură cu dreapta l-am întrebat ; şi apoi îţi închipui dumneata că pe vremea colectivizării Geoana îl fugărea în scutece pe taică-tău  să se înscrie în colectivă ?

-Ei , acum vă e uşor să râdeţi a oftat el dar eu rămân cu ruşinea asta în mine . Şi-a luat apoi sculele şi a meşterit la baterie fără să mai scoată vreo vorbă . L-am plătit şi a plecat. De atunci îl văd tot mai rar şi abia de-mi mai răspunde la salut .

Mi-am adus aminte de instalator, ieri când l-am auzit pe preşedinte cum îşi bagă adânc mâna în pensia celui ce crezându-l om de dreapta , i-a acordat sincer dar naiv votul lui .

Atunci mi-am dat seama că totuşi preşedintele şi guvernul ar putea fi şi de dreapta la fel cum şi şuţii sânt de mâna stângă sau de mâna dreaptă , fiecare după dexteritatea lui .