Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Posts Tagged ‘berze

Seara cu berze

leave a comment »

Parcă plouă cu berze…zicea gazda şi apusul se scurgea leneş . Fumul se ridica şi se topea deasupra noastră în timp ce pe pajiştea de la marginea pădurii aterizau una câte una ca nişte planoare greoaie . Am vrut să spun ceva dar o pală de vânt mi-a îndesat fumul în gură şi tusea m-a stors ca pe o lămâie . Când am reuşit să deschid ochii erau şi mai multe şi clămpăneau caraghioase cocoţate pe picioroange . Băiatul cel mic al gazdei se strica de râs . Unul povestea că o societate americană vrea să cultive varză pe lună . Nu se poate …zicea altul…cum să care atâta pământ ? Un ochi îmi lăcrima şi nu eram deloc atent la discuţie . Am cerut un pahar cu apă . Nu le trebuie pământ …spunea băiatul cel mare al gazdei…construiesc o seră hidroponică . Apoi cineva a suflat în jar şi scânteile galbene se ridicau uşor în aerul serii şi mureau aiurea duse de vânt . O mâţă s-a azvârlit între noi derutată şi fetele s-au speriat pentru o clipă după care au început să chicotească . Şi-au scos căştile de pe urechi şi au plecat să vadă berzele . M-am gândit cu părere de rău la cartea din geantă şi m-am făcut că nu aud când m-au întrebat ce cred despre cultivarea verzei în condiţii de gravitaţie . Nu-i cunoşteam pe toţi şi pe câţiva nu doream de loc să-i cunosc .Mi-au turnat un pahar mai mare şi m-au luat aproape cu forţa să-mi arate grădina. Nu puteam să le spun că o ştiu mai bine decât ei . De acolo vedeam mai demult berzele . Eram doar eu şi ele şi soarele care apunea ca şi acum . Apoi un nor răzleţ m-a scăpat . A început un ropot de ploaie . Ne-am retras fără să fim nevoiţi să vorbim . Fiecare cu tăcerea lui . În camera noastră cineva agăţase de icoană o ramură de salcie cu mâţişori . Soba era încinsă şi am deschis fereastra să nu mă sufoc . Departe, berzele se ridicau una câte una şi planau în şirag peste linia şoselei . Zgomotele s-au stins pe rând şi doar susurul apei se lovea de ferestre . Cerul se dezgolise şi înainte să adorm ca un buştean am mai apucat să zăresc cu coada ochiului o lună rotundă , fără sere hidroponice pe ea şi o barză uriaşă , săgetând noaptea şi făcându-mi ţăndări toate amintirile . Apoi a izbucnit noaptea…

Written by Rusu Gigi

aprilie 12, 2009 at 9:20 pm

Publicat în Jurnal subiectiv

Tagged with ,

De ce ….?

with one comment

Duminică ,mă topeam în Iaşi de atâta soare şi azi , uite ,stau în faţa geamului şi mă minunez de cât de alb e iarăşi totul afară şi termometrul nu mai urcă peste – 5 grade.Dar eu acum la berze mă gândesc şi numai pentru ele îmi fac griji.Alaltăieri le-am văzut pentru prima dată în primăvara asta şi mi-am zis liniştit că dacă au venit înseamnă că ştiu ele ce ştiu şi nicicum nu se pot înşela. Uite că au făcut-o şi m-am întrebat de ce.Nu am prea mult timp (şi asta e o boală a vremurilor noastre) dar dacă aş avea aş putea să le observ mai mult şi mai de aproape. Îmi place mecanica ciudată a picioroangelor lungi ,clămpănitul caraghios şi cel mai mult graţia şi seriozitatea lor. De o barză cu greu poţi să râzi . Ele îmi aduc aminte de cei plecaţi ,care nu mai vin şi de cei plecaţi care or să vină. N-am oprit maşina ; eram în pantă şi apoi ştiam că toată vara vor fi aici şi am să pot să le mai văd oricând dacă o să vreau.

Mai încolo am oprit însă pentru că şi alţii o făcuseră şi râdeau amuzaţi de mieii proaspăt fătaţi care la marginea drumului făceau tumbe printre cizmele grele ale ciobanilor.Şi toţi s-au bucurat şi m-am bucurat şi eu o dată cu ei dar doar pentru puţin.Pentru că mă întreb şi acum de ce….,de ce tocmai eu a trebuit să mă uit în ochii mari ai mieilor şi de ce tocmai mie mi s-a năzărit că văd cum creşte în mâinile păzitorilor lor lucirea  palidă a cuţitelor de sacrificiu ?

Written by Rusu Gigi

martie 26, 2008 at 1:02 pm

Publicat în Despre primavara

Tagged with ,