Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Archive for noiembrie 2009

Viaţa între două tururi

leave a comment »

08.20      Oraşul e aproape pustiu . Vântul se izbeşte de lozinci , contorsionându-le . Ca într-un joc de strategie , până acum au fost doborâte steguleţele galbene şi verzi . Apoi s-a mutat . Galbenele s-au repoziţionat lângă roşii şi atacă pe flancuri portocaliile . Se dă zdravăn la picioare şi ţipetele de durere sau de satisfacţie sânt întâmpinate cu urale . Afişele pălesc pe zi ce trece şi slujbaşii primăriei le primenesc , tot mai posaci, tot mai lipsiţi de chef . Trec pe lângă bancă . Cineva a întins în faţa ei pe un panou uriaş zeci de portrete ale preşedintelui . Privit  dintr-o parte , pare un miriapod lălâu , strecurându-se spre ieşire . Dau nas în nas cu T . E supărată rău ; abia de-mi răspunde la salut . Îmi arată cu mâna afişele şi panourile înţepenite pe stâlpi . -Bine că au bani pentru prostiile astea…îmi spune , tata e internat în spital şi nimeni nu ştie acum ce tratament să-i dea . Ar trebui , mai întâi de toate să-i facă un RMN cerebral , dar spitalul n-a primit bani să cumpere aparatul şi tata e netransportabil . Nu sânt bani nici pentru medicamente , zilnic trebuie să-i cumpăr soluţii perfuzabile şi pansamente sterile . Nu ştiu ce să-i spun şi dau doar din cap .   Ea îşi potriveşte mai bine şalul şi mai priveşte o dată faţa surâzătoare a preşedintelui . Pleacă . O uşă uitată deschisă scârţâie , purtată de vânt şi oraşul e tot mai pustiu .

10,45       Nu departe de catedrală , în spatele unui bloc , un om al străzii şi-a făcut un adăpost din nişte panouri . Mă întreb dacă nu riscă nimic pentru că încalcă legea electorală dar îmi amintesc că am văzut la tv cum un adolescent , crescut la casa de copii a votat de două ori , ca să poată ajunge după gratii , unde măcar poate să mănânce pe săturate . Un poliţist comunitar , apăsat şi el de ale lui trece fără să-l privească . În parcarea mare din faţa poştei , zeci de autocare fornăie nerăbdătoare . 6 decembrie e chiar după colţ .

14 .30   Holul e aiuritor de lung şi prin geamurile opace , lumina se strecoară greoi . După câteva minute simt o dorinţă de nestăvilit să ies dar ştiu că nu o să găsesc o zi mai potrivită pentru a-mi obţine avizele . Instituţia publică pare pustie . Intru în birou la C.  E cald şi miroase a cafea . Ne cunoaştem de mult , aşa că îi spun pentru ce am venit .Dă din cap părând a zice că problemele lui sânt cu mult mai grave . …Tocmai s-a încheiat şedinţa … ne-au întrebat…Vă e bine ? , Cum să nu ne fie bine ? vezi şi tu , un aviz , o deplasare , o primă…Dacă vă e bine , aveţi de grijă cum votaţi şi voi şi familiile voastre şi prietenii . Dacă vin ceilalţi se sparge gaşca…Nevasă-mea nici nu vrea să audă de Băsescu…cred că-mi iau câmpii , îmi spune . Apoi se uită la mine şi mă întreabă…dar tu cu cine eşti  ? Din celălalt colţ al biroului , unul cu figură de şoarece se opreşte din lucru . Îl văd cu coada ochiului cum priveşte numai de formă ecranul computerului şi-mi aşteaptă răspunsul . Mi-e din ce în ce mai cald . Doamna cu multe dioptrii de la biroul de alături se face că-şi caută ceva prin sertar . Încerc să aduc vorba despre aviz . Şoarecul dă sentinţa…e de-al lui Geoană . Protestez mai mult de formă . Doamna de alături  îşi focalizează  dioptriile pe mine . O simt portocalie până în măduva oaselor şi dau să eschivez . C . iese cu cererea mea şi aştept . Doamna şi şoarecul mă măsoară rând pe rând . Încerc să spun că nu le sânt duşman . Pur şi simplu m-am plictisit de  Băsescu şi în turul 2 aş vota şi un pavian numai să scap de el . De fapt de câţiva ani , la prezidenţiale numai asta fac , le explic . În 2000 am votat împotriva lui Vadim , în 2004  , împotriva lui  Năstase şi acum aş vota şi un ficus şi un pavian , numai să pot să văd că se schimbă ceva. Nu-i impresionez şi căldura e tot mai mare . Şoarecul are cravată portocalie şi un ceas enorm la mână . C îmi aduce avizul semnat . Doamna cu dioptrii e posacă şi nu-mi aruncă nici o privire  . Pe hol mă întâlnesc cu şeful instituţiei . Îmi răspunde la salut , ceea ce e foarte nou şi-l simt fals amabil şi  resemnat  . În cele din urmă reuşesc să ies . De pe panoul uriaş şi portocaliu , preşedintele se uită cu un ochi la mine şi cu celălalt la restaurantul din colţ . Pe străzi , furnici  portocalii şi roşii şi galbene , ridică  baricade . De o parte ai noştri , de cealaltă ,  ai lor şi vântul urcă baloanele cu lozinci până ce soarele devine şi el un balon desumflat plutind  spre nicăieri .

Written by Rusu Gigi

noiembrie 27, 2009 at 9:25 am

Publicat în Jurnal subiectiv

Tagged with , ,

În prag de alegeri

leave a comment »

07,30         Toată noaptea m-am luptat cu zarva pe care ceasurile o făceau în capul meu , aşa că am coborât mai obosit decât m-am culcat . Un pic mirat de plicul din cutia poştală.  Aseară , sigur nu era. Plicul e alb , lucios cu o siglă portocalie pe el şi e semnat , Traian Băsescu . N-o să ştiu niciodată ce scrie în el .Coşul de afară e plin de plicuri şi neonul alb îmi incendiază ochii. Mă  împiedic de un panou şi dau nas în nas cu preşedintele . E alunecos şi din carton  de slabă calitate aşa că cedează primul .  Abia , după aceea reuşesc să-mi găsesc maşina .O curăţ de toate pliantele , pe care , noaptea , mi le-au înghesuit sub ştergătoare şi plec . Apuc să zăresc  printre copaci un colţ de stea , sau o lampă afumată , ceea ce , deocamdată e cam acelaşi lucru , închid nervos radioul ce nu încetează cu sondajele de ieri şi mă pierd pe străzile portocalii . Oraşul începe să respire ca o fiară obosită .

08,15         Prind al treilea semafor verde şi tot nu  reuşesc să plec . Prin intersecţie circulă nestingherită o dubiţă portocalie şi de câte ori semaforul se face verde , de atâtea ori cineva coboară din ea , îşi caută de treabă şi împarte pliante . Acum , ştiu pe de rost imnul partidului , de ce e important parlamentul unicameral şi unde o să se distribuie zahăr şi făină pentru simpatizanţi . Ceea ce nu ştiu e dacă o să mai ajung la timp . Deschid numai pentru o clipă geamul şi un fluturaş portocaliu aruncat cu dexteritate de un puşti angajat cu ora , se strecoară înăuntru şi se aciuiază pe scaunul din dreapta . Atins…! Îmi vine să las totul baltă şi să o iau pe jos  , dar în loc de asta apas pe acceleraţie şi imnul se topeşte în spatele meu . E ceva în neregulă cu  teii…Îi simt cum mă privesc cu ochi saşii  şi reci . Mai bine aş fii atent la drum . Văd în ultima clipă semnul poliţistului şi opresc . Luminile aprinse , centura la locul ei…mă calmez . E oficial şi ţeapăn dar îi dau jos în minte chipiul şi-l recunosc . E un fost coleg…acum stingher . Dau mâna cu el şi-mi strecoară un pliant portocaliu . Ce naiba să fac cu el  ? …O amendă e mai onorabilă ? …mă întreabă şi tac . Îmi surâde strâmb şi-i răspund cu zâmbetul de week-end . Stăm şi ne zgâim unul la altul până ce radiotelefonul lui începe să urle . ..Te las …un tip din cartier de la tine s-a aruncat de la etaj …e al treilea pe azi . Oftează  şi înţepeneşte iar sub chipiu  . Plec tocmai la timp , în spatele meu , dubiţa portocalie îşi începe  recitalul .

10,30         Privesc  oraşul de sus. Lângă cinematograf e coadă . Se împart căni portocalii şi baloane . O pasăre zăpăcită de afişele gigant , răsărite noaptea trecută se izbeşte de geam. Îmi beau cafeaua şi o privesc  . E ameţită dar mă priveşte şi ea . Lipit cum sânt cu faţa de geam , îi par şi eu o pasăre rătăcită .

13,30         S-a terminat şedinţa . De mâine o să stăm acasă , în concediu fără plată  şi o să ne pregătim de vot . Nu mai sânt bani la buget , ne spun şi de pe afişul uriaş , cocoţat pe blocul turn de vis a vis , preşedintele ne face cu ochiul şmechereşte .  T , care a lipsit  de la discuţii , se strecoară printre noi  . Are o geacă portocalie pe el şi o sacoşă  cu pixuri. Ne împarte tuturor câte unul . Îl întreb de unde le are şi-mi spune că e o maşină plină  după colţ . Îşi dă geaca jos şi se aşază la birou . Pe cămaşa albă  au rămas pete  portocalii de vopsea . Zâmbeşte încurcat şi dă să le curăţe . Le întinde şi mai tare şi transpiră încurcat . Pasărea e tot acolo şi în  ochii ei sticloşi  luceşte tot cerul toamnei târzii .

17,45       Seara , oraşul e un şarpe răsucit . Îl simt alunecos şi umed  cum se strecoară către noapte cu un şuier discret . Pe ecrane imense , ultima confruntare dintre candidaţi.  Alături , printre micii ce sfârâie pe grătare , se bea vârtos . Cineva le vorbeşte şi printre clinchet de sticle ciocnite se aplaudă deşănţat . La lumina galbenă a felinarelor din centru văd mici insule roşii şi galbene , în oceanul portocaliu . Pe poarta liceului închis de câteva zile de gripă , cineva a desenat o pasăre rănită .  Se aude o salvare . Sirena ei urcă în cer  şi sufocă răsuflarea  străzii . Pe sub tei , o pală de vânt răsuceşte afişele şi  pe chipurile golite  de zâmbete în  zbaterea asta fără încetare  , noaptea  desenează siluete solemne şi triste.

Written by Rusu Gigi

noiembrie 20, 2009 at 7:06 pm

Lectia de botanică

leave a comment »

Avea un fel al ei de a privi lucrurile . Înceată , molatecă , privirea îi întârzia pe suprafaţa obiectelor depistând până şi  urma subtilă a mâinilor ce le  atinseseră .  O observase cu coada ochiului , neîndrăznind să-i spună direct dar ceva nerostit din vocea ei , atunci când îi arunca câte un cuvânt aparent neutru , îl făcea să  creadă că ea ştia de fapt . Cum vara se sfârşise şi nu se mai punea problema ca să-şi petreacă serile ca până atunci , în foişorul  verde din parcul oraşului , începură să se întâlnească pe rând , când la unul , când la altul , continuând în felul acesta să-şi omoare într-un fel plictiseala . El îşi luase din primăvara postul în primire şi era cel mai nou din grup . Cu toate că se născuse acolo nu mai păstrase legăturile cu vechii prieteni şi oraşul mic de provincie îi era de mult străin . Îl adoptaseră însă cu toţii fără prea multe discuţii  ca şi cum nu ar fi plecat niciodată şi acum  hălăduia cu ei , ucigându-şi serile în discuţii interminabile şi jocuri de cărţi . Cel mai adesea , mergeau în apartamentul ei . Era mai  aerisit şi seara târziu , când pe străzi se aprindeau  ,  ca nişte fluturi stingheri ,  felinarele galbene  puteau privi de acolo turnul coşcovit al catedralei şi undeva , departe ,  Piaţa Primăriei . Aveau acces în trei din cele patru camere ale apartamentului şi asta de cele mai multe ori le ajungea .În cea de-a patra nu fusese curios să intre niciodată . Cineva spunea că proprietara o transformase  de curând într-un soi de terarium în care atmosfera era mereu umedă şi răcoroasă şi unde , cu o pasiune apărută din senin creştea plante carnivore , mai precis Venus Flytrap . Când o să ne arăţi şi nouă minunăţiile pe care le ţii dincolo ? , o întrebase unul şi ea fără să clipească  îi răspunse surâzând că acum , plantele erau firave şi că nu peste mult timp avea să-i invite . Lui nu-i păsa de plantele carnivore ;  prefera să-i privească pe ascuns curbura gâtului şi  felul subtil în care părul îi aluneca pe umeri când se întindea după vreun vas  şi căuta să-şi mascheze interesul pentru ea cufundându-se în jocuri interminabile de whist  . Observase însă că degeaba se străduia să se concentreze  la cărţile din faţă sau la poveştile celor din preajma lui . O parte a lui rămânea mereu atentă şi-i  simţea privirea cutreierându-l . Avea ceva material în ea privirea ei . O căldură leneşă îi aluneca dinspre urechi spre gât şi atunci cărţile din mâna lui nu mai aveau forme sau culori ci deveneau nişte cartonaşe fără însemnătate ,cu care nu se putea apăra . Serile curgeau şi ele leneşe , ca nişte ape tulburi şi grele şi toamna târzie îi strivea în cotloanele lor . De aceea reveneau tot mai des în apartamentul ei şi prin fumul ţigărilor respirau mirosul de scorţişoară fiartă din vinul fierbinte şi se îndopau cu pateuri sleite vorbind despre orice şi  rupând cu glasurile lor acele fire firave pe care plictiseala le ţesea în jurul lor . Într-una  din seri nu vru să se mai aşeze la masa de joc . Îşi luă o revistă în mână şi-şi găsi loc pe fotoliul de lângă geam urmărind-o aşa cum un păianjen îşi urmăreşte prada şi din spatele aparentei lui indiferenţe îi măsură cu precizie toate mişcările cu o curiozitate pe care nu şi-o cunoscuse până atunci . Observă de pildă că atunci când nu era privită şi se mişca dintr-un colţ al camerei într-altul şchiopăta uşor şi  era cu mult mai mică decât îi părea de obicei . Mai târziu o surprinse prinzând cu mişcări rapide dar precise o muscă pe tocul uşii şi intrând apoi cu ea în mână în camera în care el nu intrase niciodată . Pentru o fracţiune de secundă lăsă garda jos şi o privi insistent şi asta fu de ajuns pentru ca ea să-l observe . Degeaba se strădui mai apoi să se afunde în lectura revistei . O simţi cum îl priveşte prin lichidul străveziu din pahar , cântărindu-l şi clasificându-l şi se făcu şi mai mic în fotoliul lui . Ea , în schimb trecu cu tava plină cu plăcinte calde cu cartofi în murmurele de aprobare ale celorlalţi şi-l privi numai în treacăt  turnându-le vinul fierbinte în cani . Apoi dădu  muzica mai tare întinzându-se peste noptiera plină de pahare continuând să-l privească şi cuvintele , golite de sens se strecurau printre platourile  pline  toropindu-i . Unul câte unul îşi lăsa istovit capul pe masă sau pe braţul fotoliului şi noaptea urca peste ei fără nici un petic de lună , fără nici o zdreanţă de stea . Se simţea numai amorţit şi în gură avea gustul amar şi coclit pe care-l simţise demult după anestezie . Îi simţi mâna uşoară şi se ridică greoi , urmând-o cuminte , trecând printre cei adormiţi , atingându-i în timp ce mergea şi numărând în minte paşii , încurcându-i şi luând-o iar de la capăt …treisprezece  spunea…apoi paisprezece , cincisprezece…şi apoi iar trei, patru , cinci …până ce ajunse la uşa acum întredeschisă şi intră fără nici un gând , fără nici o împotrivire ca într-o capcană ce avea să se închidă în spatele lui . În lumina rece a camerei secrete mai mult simţi decât văzu uşoara unduire a frunzelor  în formă de inimă a plantelor carnivore şi ochii îi râmaseră agăţaţi de lobii zimţaţi întrebându-se în care din ei micuţa muscă e acum mistuită . Apoi cu toată amorţeala care-i îngreuna mişcările şi gândurile îi simţii pe obraz sărutul ca pe o pecete caldă şi umedă de bun rămas şi pânza subtilă pe care ea o ţesea în jurul lui îl înfăşura şi mai tare în somn . Mai apucă să audă ca de pe  cealaltă lume picăturile grele de ploaie izbind fereastra în timp ce mâinile–i curgeau neputincioase pe lângă corp .  Aproape că-i zări lucirea de satisfacţie din ochi învăluindu-l ca pe o pradă pe când din toate colţurile camerei se deşteptau vibraţii de nerăbdare ale lobilor de un roşu putred  de Venus Flytrap ademenindu-l , ademenindu-l…

Written by Rusu Gigi

noiembrie 13, 2009 at 6:45 pm

Poveste din vremea gripei

leave a comment »

Ocolise tot oraşul ca să i se piardă urma . De când toate ziarele şi posturile de radio şi televiziune vorbeau de noua gripă , nu mai deschidea geamul de la maşină şi conducea numai cu masca obligatorie pe faţă . Trecătorii , păşeau grăbiţi , cu măştile chirurgicale până la ochi păstrând  distanţa unul faţă de celălalt ca şi cum ar fi fost de fapt un singur trecător multiplicat în sute de exemplare .  Înainte să  ajungă în dreptul catedralei apucă să zărească camera de luat vederi , bine mascată a celor de la Poliţia Sanitară . Apoi simţi cum e scanat şi se rugă în minte ca aparatul să-i înregistreze temperatura normală.     Văzu la timp filtrul şi opri .  Un tip înalt cu o mască portocalie pe faţă îi  ceru carnetul de vaccinări , îl cercetă minuţios după care îi făcu semn să treacă . Bulevardul era portocaliu.  De pe afişele uriaşe cocoţate pe clădiri  şi pe stâlpi , preşedintele privea în cruciş cu o mască mare portocalie acoperindu-i figura . Cine tipărise afişul folosise din greşeală o fotografie mai veche a  lui, una în care şuviţa îi cădea pe ochi . Pe afiş scria cu litere de o şchioapă… „De ce le este frică , nu scapă „ şi alături o fiolă de vaccin . Pe lângă Grădina Zoologica era un alt filtru şi îl ocoli intrând pe sens interzis . Apoi  se strecură printre blocuri şi opri în parcare . Restul drumului îl făcu pe jos trecând dinadins de pe o alee pe alta ca şi cum ar fi vrut să i se piardă urma şi aerul tare aproape că-l ameţi  . Odată ajuns în faţa interfonului , se uită cu atenţie în stânga şi în dreapta şi numai după aceea formă numărul . Strada era pustie la ora aceea de dimineaţă , aşa că sunetul soneriei se rostogoli pe scări şi-l făcu să se înfioare. Numără în gând până la zece şi răsuflă aproape uşurat . Măcar am încercat …îşi spuse şi dădu să plece când auzi uşa deschizandu-se . Urcă cele câteva trepte şi  căută numărul apartamentului din priviri . Îl găsi repede . La intrare , Poliţia Sanitară pusese o siglă cu o fiolă de vaccin , care arăta că locatarii de acolo refuzaseră să se vaccineze şi puteau fi infectaţi cu virusul gripei noi . Ezită preţ de o clipă  şi când vru să apese butonul soneriei auzi cheia răsucindu-se în broască . …De ce ai venit …?  Îl întrebă ea de dincolo de uşă . …Tot blocul e în carantină…Dintr-odată nu mai ştia ce să facă cu mâinile . Apoi  îl pufni râsul când o văzu . O mască albastră îi acoperea cea mai mare parte din faţă şi numai ochii îi luceau în  penumbră . …Masca e pentru tine , fraiere …îi spuse şi el mai mult îi ghici zâmbetul decât îl văzu . Îşi aminti că şi el îşi uitase pe mâini  mănuşile chirurgicale cu care condusese şi  jenat le scoase şi le îndesă în buzunarul hainei …Pot să intru ? întrebă mai mult formal şi închise uşa metalică în spatele lui . Pe birou , televizorul gri cu ecran mic transmitea reclame cu vaccinul antigripal  şi  dincolo  de geamul ferecat , toamna se sfârşea printre ultimile frunze ruginii. Schimbă postul şi acum Lionel Richie şi Diana Ross cântau   în surdină „My Endless Love „  . Lumina îi cădea pe faţă şi îi scoase masca . Apoi şi-o scoase pe a lui . …De acum , or să vină , ştiu că eşti aici…Au instalat camere de luat vederi la intrare…spuse ea şi el…Ştiu…deşi nu ştiuse dar de acum îi era egal . Îi era cald şi o sfârşeală îl cuprinse . Deschise geamul şi se aşeză pe scaun în timp ce aerul rece invada încăperea . …O să mă ridici tu , dacă o să cad…îi mai spuse şi-i zâmbi  . Ea nu-i răspunse dar se aşeză pe scaunul dinaintea lui şi dădu sunetul mai tare  pe când ambulanţa portocalie a Poliţiei Sanitare se apropia de ei  cu girofarul şi sirena pornite şi vântul rece şi umed răbufnea pe alei cu ultimile puteri ale toamnei  .

Written by Rusu Gigi

noiembrie 7, 2009 at 4:22 pm