Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Ploi…

with one comment

Cei doi păreau două puncte minuscule cocoţate pe capul lui Thomas Jefferson…liniştea devenea aproape materială şi pietrele cădeau în prăpăstii numai de Hitchcock vazute. Ploaia bătea în geam cu disperarea ultimei veri ….câte o rafală îndoia crengile castanului de peste drum şi cafeaua avea gust de apă stătută . Barmanul zâmbea strâmb şi oglinda îi reflecta deformat faţa…Înca o cafea….? ….întrebarea pluteşte câtva timp în aer apoi cade pe mozaicul rece….Nu-i răspund….Privesc cum Cary Grant alunecă de pe muntele Rushmore şi aştept să înceteze ploaia. O maşină cu farurile aprinse alungeşte umbra felinarului din faţa barului…Lumina scade uşor şi noaptea devine iar fără capăt. Omul de la tejghea spală paharele absent…ochii la ecran .” La Nord prin Nord-Vest „ e aproape de final…şi un fulger despică întunericul dezvelind strada inundată . Plouă de dimineaţă şi tot de atunci sunt sigurul client . Apa curge de sus ca o cascadă….de mult nu mai seamănă a ploaie…e o pânză compactă care acoperă oraşul . De dimineaţă încerc să plec…m-am refugiat pentru câteva minute doar ….umbrela nu mai făcea faţă …am luat o cafea cu gust sălciu şi apoi o apa….un ceai….apoi încă o cafea….Orele trec greu ca într-o duminică plicticoasă …una câte una . Pe ecranul plat filmele curg unul după celălalt şi nimeni nu mai deschide uşa. Încerc să ies dar stropii uriaşi mă alungă înapoi.

Cel de la bar mă observă cu coada ochiului şi faţa îi devine o mască . Dincolo de ea nu poţi trece …nu poţi citi…e plăcerea că rămân…e furia că nu mai plec….? Îi fac un semn şi mă priveşte mirat. Arata spre o sticlă începută şi eu aprob doar din cap. Ce rost mai au cuvintele …? Filmul s-a sfârşit şi stropii se izbesc cu furie în geam….Nu ţin minte să mai fi plouat aşa …miroase a toamnă în sfârşitul lui Iulie …acum miroase şi a alcool .

Paharul e în faţă şi îl beau strâmbând din nas …Căldura urcă din stomac către piept şi se revarsă până în vârful degetelor de la picioare…încălzindu-mă . Afară apa curge acum pe stradă ca un soi de râu fără nume ivit de neunde şi pornit la întâlnirea cu toate râurile lumii .Se aud parcă valurile lovind in uşă şi un fir subţire de apă îşi face drum înăuntru .

Acum lumea largă e doar un bar izolat între ape …Privesc în direcţia omului de la bar şi de sub masca cu zâmbetul strâmb pusă pe dos se ivesc broboane de sudoare . Poate că şi lumea lui se duce naibii îmi zic şi mă abţin cu greu să nu îl întreb . Lumina începe să pâlpâie ca într-o discotecă adormită şi muzica abia de se mai aude. Formez încă o dată numărul şi telefonul îmi arată pentru a suta oară că e în afara reţelei….Aud un bubuit şi mă ridic . Nu mai e un fulger . O creangă groasă acoperă acum strada şi apa o loveşte sacadat până ce încet…încet o urneşte şi o poartă spre râul gros în care s-au topit celelalte râuri . Apa intră din ce in ce mai mult şi se întinde pe mozaicul neted . În curând o să ajungă la scaunul meu . Barmanul îşi lasă masca în spatele tejghelei şi se aşează în faţa mea cu o sticlă plină şi două pahare…Oftează obosit …îmi toarnă….îşi toarnă şi privim amândoi în tăcere pe fereastră la pânza de păianjen a ploii care ne cuprinde pe nesimţite şi doar tic-tacul ceasornicului ne aminteşte că zorii dimineţii care va veni e departe …nesfârşit de departe…..

Publicitate

Written by Rusu Gigi

iulie 27, 2008 la 10:09 pm

Publicat în Insomnii în doi

Un răspuns

Subscribe to comments with RSS.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: