Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Posts Tagged ‘zile alungite

O zi violetă

with 15 comments

Nu m-aş fi gândit să-mi povestesc o zi din viaţa mea dacă nu aş fi primit leapşa de la Vania .  Şi apoi , ca unitate de măsură ziua e relativă . Uitaţi-vă la iarna asta . Te învârţi de două ori pe un picior şi ziua-i  dusă . De aceea nu-mi amintesc zilele după întâmplări , nici după mari rezultate sau eşecuri ci după culori . De pildă , anul ăsta am avut deja  zile albe , coborâte din nopţi lungi şi la fel de albe , zile cenuşii , mirosind a cafea şi migrene , zile negre alungite ca nişte pete de petrol şi cu gust sălciu , zile de culoarea sării grunjoase , zile multicolore mirosind a pâine coaptă şi a vin fiert  cu scorţişoară şi mai rar , zile fără o culoare anume , din acelea ce se  schimbă în memorie , în funcţie de locul din care le priveşti . Din toate astea  am răscolit aşa cum îşi alege o domnişoară rochiile , am scos una câte una şi m-am zgâit la ele  în lumina chioară a becului , le-am răsfirat prin casă şi le-am mototolit  ; asta nu se cade , mi-am zis , asta e prea… , asta nu se potriveşte , asta mă arată ca dracu , asta nici nu se pune problema…Recunosc  , am mai aruncat din ele , una pentru că erau prea multe şi apoi , mi-am zis că poate o să trişez puţin şi  o să le trăiesc şi retrăiesc din nou  când oi avea chef aranjând ca din întâmplare câteva mici amănunte , doar doar le-oi face cât de cât suportabile . Una peste alta , m-am trezit cu şifonierul gol şi când să izbesc uşa şi să-l dau naibii cu totul văd într-un colţ o zi ponosită şi plină de praf  . O scot şi o scutur în draci la geam şi când să-i dau drumul , abia atunci simt căldura flăcării şi -i zăresc nuanţa violetă . La ea m-am oprit  pentru că e mai colorată şi mai scurtă , ca o minijupă  ca să fiu în ton cu descrierea de mai înainte . Nu-mi amintesc decăt străzile pustii din oraş , o parte din concetăţenii mei fiind plecaţi cu trenurile sau autocarele  să manifesteze şi să-l serbeze pe Vania de ziua lui , iar altă parte citindu-i  ” Coşmarurile ” pe blog . Cum abia terminasem şi eu de citit , am ieşit clănţănind încă sub impresia lor să-mi plătesc taxele şi impozitele  ca un cetăţean model şi demn de muls ce sunt . Se circula greu şi o ceaţă incoloră ascundea instituţia publică de a trebuit să mă rotesc   de cinci ori în sensul giratoriu şi să întreb trei poliţişti falşi şi al patrulea pe bune până să dau de ea . Fără noroc însă sau cu prea mult , nu ştiu ce să spun pentru că funcţionarii purtau cravate violet şi banderole albe pe mâini şi nu voiau cu nici un chip să-mi ia banii . Am întrebat de şef şi mi-au arătat un tip în costum violet . N-am putut să-l abordez prea bine pentru că scotea la fiecare vorbă flăcări violet pe gură şi eu nu eram dispus să mă mai frig odată . M-am resemnat într-un târziu şi înţelegând că e grevă am oftat cu gândul la masa nesănătoasă ce mă aştepta la restaurantul violet din colţ . Acolo , atmosfera era violet şi se servea numai apă plată . Şi berea mea  ?, întreb…ssssst mi se răspunde , s-au făcut comenzi mari pentru ziua domnului cu blogul , cel cu ” Coşmarururile ” şi depozitele sunt goale acum , aşa că am comandat o porţie de grisine şi trei pahare pline de apă plată şi la supra preţ unul de sifon , adus pe sub mână . În faţa mea , un amic  cu un ochi violet şi altul portocaliu se delecta cu o jumătate de măr cu biscuiţi . Ce e cu tine ? îl întreb şi el …la naiba ! Dau din umeri şi mă ocup de grisinele mele până ce unui chelner i se face milă şi–mi şopteşte că tipul a rămas setat aşa de pe 6 Decembrie după turul 2 . Orice-l întrebi …la naiba ! Acum e pe lista de disponibilizări şi ochii i se fac ba portocalii , ba violeţi şi  e mai  bine să-l laşi în plata lui . Afară  , ceaţa coborâse violetă şi am crezut că-mi ies din minţi până ce am dat de maşină . Nu ştiu dacă a fost de la sifon sau nu dar mi-a luat o groază de timp până să intru în ea şi să o pornesc . Până la urmă , noroc cu filmele poliţiste pe care le văzusem în copilărie . Am tras de fire…scânteia şi am pornit în trombă pe afurisita de ceaţă  violetă . Abia acasă am văzut că luasem un Mercedes , eu având Opel dar nu mi-am  făcut prea mari griji , pentru că mai toţi poliţiştii erau plecaţi să asigure ordinea la manifestaţia cu pricina  . Ziua fiind scurtă după cum v-am mai povestit , am mai apucat doar  să-mi pun un film acasă şi singurul de care am dat a fost ” American Violet ” al americanului Tim Disney după care am căzut de-a binelea într-un vis violet din care n-aş putea spune cu certitudine cum m-am trezit  pentru că deja ar fi  o altă zi şi în şifonier e atâta dezordine încât mă tem că aş putea să o încurc  cu una sau cu alta .

Written by Rusu Gigi

februarie 3, 2010 at 8:46 pm

Publicat în Jurnal subiectiv

Tagged with