Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Posts Tagged ‘Venus Flytrap

Lectia de botanică

leave a comment »

Avea un fel al ei de a privi lucrurile . Înceată , molatecă , privirea îi întârzia pe suprafaţa obiectelor depistând până şi  urma subtilă a mâinilor ce le  atinseseră .  O observase cu coada ochiului , neîndrăznind să-i spună direct dar ceva nerostit din vocea ei , atunci când îi arunca câte un cuvânt aparent neutru , îl făcea să  creadă că ea ştia de fapt . Cum vara se sfârşise şi nu se mai punea problema ca să-şi petreacă serile ca până atunci , în foişorul  verde din parcul oraşului , începură să se întâlnească pe rând , când la unul , când la altul , continuând în felul acesta să-şi omoare într-un fel plictiseala . El îşi luase din primăvara postul în primire şi era cel mai nou din grup . Cu toate că se născuse acolo nu mai păstrase legăturile cu vechii prieteni şi oraşul mic de provincie îi era de mult străin . Îl adoptaseră însă cu toţii fără prea multe discuţii  ca şi cum nu ar fi plecat niciodată şi acum  hălăduia cu ei , ucigându-şi serile în discuţii interminabile şi jocuri de cărţi . Cel mai adesea , mergeau în apartamentul ei . Era mai  aerisit şi seara târziu , când pe străzi se aprindeau  ,  ca nişte fluturi stingheri ,  felinarele galbene  puteau privi de acolo turnul coşcovit al catedralei şi undeva , departe ,  Piaţa Primăriei . Aveau acces în trei din cele patru camere ale apartamentului şi asta de cele mai multe ori le ajungea .În cea de-a patra nu fusese curios să intre niciodată . Cineva spunea că proprietara o transformase  de curând într-un soi de terarium în care atmosfera era mereu umedă şi răcoroasă şi unde , cu o pasiune apărută din senin creştea plante carnivore , mai precis Venus Flytrap . Când o să ne arăţi şi nouă minunăţiile pe care le ţii dincolo ? , o întrebase unul şi ea fără să clipească  îi răspunse surâzând că acum , plantele erau firave şi că nu peste mult timp avea să-i invite . Lui nu-i păsa de plantele carnivore ;  prefera să-i privească pe ascuns curbura gâtului şi  felul subtil în care părul îi aluneca pe umeri când se întindea după vreun vas  şi căuta să-şi mascheze interesul pentru ea cufundându-se în jocuri interminabile de whist  . Observase însă că degeaba se străduia să se concentreze  la cărţile din faţă sau la poveştile celor din preajma lui . O parte a lui rămânea mereu atentă şi-i  simţea privirea cutreierându-l . Avea ceva material în ea privirea ei . O căldură leneşă îi aluneca dinspre urechi spre gât şi atunci cărţile din mâna lui nu mai aveau forme sau culori ci deveneau nişte cartonaşe fără însemnătate ,cu care nu se putea apăra . Serile curgeau şi ele leneşe , ca nişte ape tulburi şi grele şi toamna târzie îi strivea în cotloanele lor . De aceea reveneau tot mai des în apartamentul ei şi prin fumul ţigărilor respirau mirosul de scorţişoară fiartă din vinul fierbinte şi se îndopau cu pateuri sleite vorbind despre orice şi  rupând cu glasurile lor acele fire firave pe care plictiseala le ţesea în jurul lor . Într-una  din seri nu vru să se mai aşeze la masa de joc . Îşi luă o revistă în mână şi-şi găsi loc pe fotoliul de lângă geam urmărind-o aşa cum un păianjen îşi urmăreşte prada şi din spatele aparentei lui indiferenţe îi măsură cu precizie toate mişcările cu o curiozitate pe care nu şi-o cunoscuse până atunci . Observă de pildă că atunci când nu era privită şi se mişca dintr-un colţ al camerei într-altul şchiopăta uşor şi  era cu mult mai mică decât îi părea de obicei . Mai târziu o surprinse prinzând cu mişcări rapide dar precise o muscă pe tocul uşii şi intrând apoi cu ea în mână în camera în care el nu intrase niciodată . Pentru o fracţiune de secundă lăsă garda jos şi o privi insistent şi asta fu de ajuns pentru ca ea să-l observe . Degeaba se strădui mai apoi să se afunde în lectura revistei . O simţi cum îl priveşte prin lichidul străveziu din pahar , cântărindu-l şi clasificându-l şi se făcu şi mai mic în fotoliul lui . Ea , în schimb trecu cu tava plină cu plăcinte calde cu cartofi în murmurele de aprobare ale celorlalţi şi-l privi numai în treacăt  turnându-le vinul fierbinte în cani . Apoi dădu  muzica mai tare întinzându-se peste noptiera plină de pahare continuând să-l privească şi cuvintele , golite de sens se strecurau printre platourile  pline  toropindu-i . Unul câte unul îşi lăsa istovit capul pe masă sau pe braţul fotoliului şi noaptea urca peste ei fără nici un petic de lună , fără nici o zdreanţă de stea . Se simţea numai amorţit şi în gură avea gustul amar şi coclit pe care-l simţise demult după anestezie . Îi simţi mâna uşoară şi se ridică greoi , urmând-o cuminte , trecând printre cei adormiţi , atingându-i în timp ce mergea şi numărând în minte paşii , încurcându-i şi luând-o iar de la capăt …treisprezece  spunea…apoi paisprezece , cincisprezece…şi apoi iar trei, patru , cinci …până ce ajunse la uşa acum întredeschisă şi intră fără nici un gând , fără nici o împotrivire ca într-o capcană ce avea să se închidă în spatele lui . În lumina rece a camerei secrete mai mult simţi decât văzu uşoara unduire a frunzelor  în formă de inimă a plantelor carnivore şi ochii îi râmaseră agăţaţi de lobii zimţaţi întrebându-se în care din ei micuţa muscă e acum mistuită . Apoi cu toată amorţeala care-i îngreuna mişcările şi gândurile îi simţii pe obraz sărutul ca pe o pecete caldă şi umedă de bun rămas şi pânza subtilă pe care ea o ţesea în jurul lui îl înfăşura şi mai tare în somn . Mai apucă să audă ca de pe  cealaltă lume picăturile grele de ploaie izbind fereastra în timp ce mâinile–i curgeau neputincioase pe lângă corp .  Aproape că-i zări lucirea de satisfacţie din ochi învăluindu-l ca pe o pradă pe când din toate colţurile camerei se deşteptau vibraţii de nerăbdare ale lobilor de un roşu putred  de Venus Flytrap ademenindu-l , ademenindu-l…

Written by Rusu Gigi

noiembrie 13, 2009 at 6:45 pm