Academie şi lumânări

Prietenul meu , Tache are un mic magazin de pompe funebre , un dinte în stânga  sus mai lung decât ceilalţi , ceea ce-l face să semene uneori cu un iepure prins în bătaia farurilor şi două apartamente de închiriat . Unul e deasupra pieţei iar celălalt la parterul unui bloc din spatele catedralei . Într-unul miroase primăvara a brânză de vaci , a ceapă proaspătă şi  spanac iar în celălalt , a lumânări şi tămâie . În fiecare toamnă , când începe şcoala , le închiriază pe amândouă elevilor de la liceu . Unul ce-i drept , cu acte în regulă  aşa că  îşi târâie cu greu fundul cel mare pănă la fisc şi completează tot soiul de formulare , plăteşte dări şi scrie chitanţe iar unul ,  la negru…uite aşa de-al dracului . –Dacă nu fur măcar un pic , nu-s sănătos , mai zice el , mestecându-şi dintele de sus , şi-apoi mai dăi dracu’ că şi aşa nu ştiu ăştia ce să facă cu banii . La un pahar de pălincă şi un colac , după o înmormântare de pomină , m-a pus să jur că n-o să-l dau în gât , aşa că nici de mă torturează cineva n-o să zic pe care-l închiriază la negru  .  Magazinul  de pompe funebre e bine pitit după un supermarket , nu bate la ochi şi afacerea merge cât se poate de bine  .  Şi cu cât  concurenţă e mai mare pe piaţă  , cu atât răsar mai mulţi clienţi , lucru ce-i prieşte de minune lui Tache  aşa că ieri , spre seară şi-a chemat prietenii la un bairam . Eu am ajuns destul de târziu în cămăruţa din spatele magazinului , sicriul roşu şi lăcuit ce ţinea loc de masă era plin cu gustări şi sticle de Riesling italian şi  Sauvignon Blanc  iar în aer mirosea a Chanel Cristalle Eau Verte  şi a flori de plastic . M-am aşezat pe un capac negru  cu mânere aurii şi am ciocnit cu toată lumea până ce târâş grăpiş  i-am ajuns din urmă .

– Ce–i cu faţa asta abătută ?  l-am întrebat pe amfitrion , doar nu iei şi tu în serios zvonul că Vania e foc de supărat pe aştia cu ZeList-u’  şi luni îşi duce ameninţarea cu defenestrarea până la capăt  ?

-Nu nu e asta , la câte ping-link-uri a primit de atunci , sigur şi-a revenit şi apoi , se pare că Nataşa a învăţat să butoneze şi ea şi-i mai face trafic , aşa că acum scrie ultimele 58  de capitole la „ Mirozna văduvei vopsite” . Alta e problema mea , mai zice el . Am citit-o pe Theodora şi m-am hotărât să mă fac academician .  Se aude prin târg că ar mai fi  locuri libere  la Academia Oamenilor de Ştiinţă din România .  Prinde bine la CV şi aş pune firmă nouă , le-aş lua faţa celor de peste drum…ce zici de Director magazin lumânări şi pompe funebre , academician …etc…etc…? Merge…?

-Şi de ce naiba te-ar face pe tine academician ,  l-am întrebat , ai înventat poate vreo coroană funerară mai deosebită , ai descoperit formula lumânărilor regenerabile sau ai născocit vreun sicriu cu aer condiţionat ?

-Păi de ce atâta chin , preşedintele Băsescu ce-a inventat ? Le-a dat ălora un spaţiu din banii tăi , fraiere şi i-a făcut bugetari , adică tot din buzunarul tău îi plăteşte . Eu , m-am gândit să le închiriez pe de-a moaca , adică să le dau un apartament în comodat , aici în buricul târgului  unde şi-ar putea deschide o filială dacă mă fac măcar  membru corespondent al Academiei Oamenilor de Ştiinţă . Ce zici de asta ?

-Zic că eşti dus de tot . Ai să ajungi de râsul curcilor . Şi care apartament  vrei să-l dai ?

-Ce să zic ? sânt om dus la biserică . Cel de lângă catedrală e numai bun pentru asta .

-Nu mai am nici un chef să te ascult , i-am zis . Mai bine ai lua şi tu o pastilă de scos afară ,cred că te-ai tâmpit după ce te-ai îndopat cu mucenici . Or să te închidă ăştia la Alcatraz.

Lună bătea de nebună în geam şi-n încăpere mirosea a lumânări refolosite . Ceilalţi se matoliseră şi începuseră să cânte popeşte .  Prietenul meu , Tache avea iar privirea de iepure prins în bătaia farurilor , şi aşa cum sta mătăhălos între coroane funerare şi cruci , cu cotul proptit într-un snop de lumânări începea deja să arate ca un academician de provincie surprins la matineu .

Publicitate