Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Posts Tagged ‘parflum subti

Ziua care nu a fost ( I )

leave a comment »

Ziua începuse destul de prost pentru mine . Mă trezisem cu o durere persistentă de cap.  Orice aş fi încercat nu se domolea ;  rămânea acolo , suspendată  ca o prezenţă permanentă , un ochi interior pe care nu puteam să-l închid decât după un efort ce mă lăsa obosit şi fără nici un chef . Telefonul a venit pe la prânz . Era domnul X , proaspăt venit în oraş şi care tocmai îşi deschidea o afacere . Auzisem foarte putin despre el . Pe criza asta , orice client e binevenit,  mi-am spus şi am convenit să ne vedem mai spre seară să discutăm detaliile . Apoi mi-am văzut de treabă , până ce durerea a trecut de la sine , deşi umbra ei plutea încă prin preajmă , ca o amintire de care nu poţi scăpa . Începuse ploaia , când ne-am întâlnit şi din grădinile din jur venea un miros înţepător de fum . Era mai înalt decât mine şi  avea ochii puţin oblici , ca la asiatici . …Să mergem la mine să bem o cafea , mi-a spus. O să-ţi prezint câţiva prieteni , care tocmai au venit , o să schimbăm câteva cuvinte şi apoi , pe tihnă o sa vorbim despre taxele mele . Nu am avut puterea să-l refuz , deşi nu mă dau în vânt după conversaţii cu cunoştinţe de o seară . Am urcat amândoi la etajul unde locuia şi am intrat în apartamentul lui . M-a poftit în camera de zi şi  mi i-a prezentat pe cei ce sosiseră înaintea mea . La geam , cu o ţigară în mână era o doctoriţă tânără , mai tânără  decât mine . Vorbea mereu la telefon şi părea uşor absentă . Fumul de la ţigara ei se amesteca cu cel de afară şi cu un parfum subtil , pe care nu puteam să-l definesc . În faţa ei era un profesor , despre care doar auzisem câte ceva .  Era venit nu de mult în oraş  şi nu cunoştea aproape pe nimeni . Urma să predea istoria la colegiu . Avea un pahar în mână pe care tot îl rotea şi  răspundea monosilabic la întrebările pe care doctoriţa i le strecura între două apeluri telefonice .  Celălalt bărbat era un frizer roşcovan care îşi frământa mereu mâinile şi se fâţâia mereu pe scaun ca şi cum nu şi-ar fi găsit locul. X mi-a adus o cafea şi un pahar de coniac . M-am aşezat în faţa profesorului uşor înclinat , ca să nu stau cu spatele la doctoriţă .  Pâna la urmă , aceasta şi-a stins ţigara şi s-a aşezat în dreapta mea . Am ciocnit şi am luat o gură de coniac . Începea să mă învăluie o moleşeală pe care nu puteam să mi-o explic . Cafeaua avea un gust sălciu , dar am sorbit-o până la capăt ca să mă dezmorţesc . X se aşezase pe un fotoliu şi acum  îşi pusese pe el un halat negru , subţire. …Tânărul meu prieten , a zis el , deşi nu părea de loc mai în vârstă decât mine , e nou venit şi trebuie să-l punem la curent cu ce am discutat până acum …şi întors către mine…ce părere ai despre demoni ? Mi-a văzut faţa surprinsă şi a izbucnit în râs …Da , tocmai despre asta vorbeam . Uite , tocmai înainte să cobor , domnişoara îşi amintea  că SF. Antonie cel Mare , cel care putea să îi vadă ne spune că  „roiesc în jurul nostru ca paserile prin cer”. …Care e părerea ta despre trimişii întunericului  ?…m-a întrebat şi un nu ştiu ce din tonul lui m-a înfiorat . Capul îmi devenise greu de la coniac sau poate de la fum şi mi-a venit destul de greu să răspund . …Obişnuit cum sânt să calculez taxele pentru ceilalţi ,  am observat că până la urmă , fiecare are demonii lui…Mă privea oarecum batjocoritor , aşa că am continuat…În ceea ce mă priveşte am început să-i cunosc pe ai mei , deşi dacă e să-i definesc , toţi cei pe care îi ştiu  seamănă mai degrabă cu acel gentleman misterios,  care i se arată lui Ivan Karamazov , decât cu nişte paseri.  O plăsmuire care e o proiecţie a ta şi totodată ceva străin ţie.  O oboseală plăcută mă cuprindea şi X rânjea de acum de-a binelea . Mi se făcuse lehamite de discuţia lui şi voiam să mă ridic şi să-l las în plata Domnului cu taxele lui cu tot , dar corpul părea să nu mă mai asculte . …Domnişoara din dreapta ta zice altceva …a şoptit într-un târziu X …şi ochii mi s-au îndreptat aproape fără să vreau , către ea . Când intrasem , mi se păruse foarte tânără. Acum , privită de aproape faţa ei era mai severă şi mai palidă  dar încă frumoasă . Sau ochii îmi jucau feste , sau expresia ei tremura în ape şi era când foarte tânără  , când mai matură   şi vocea ei se unduia ca un şarpe  pe după mine . Îmi era greu să o definesc . Frizerul golise iar paharul şi tocmai îşi turna altul , profesorul şi-l rotea iar pe al lui şi privea numai el ştie unde  , printre noi , în timp ce domnul X se răsturnase în fotoliu şi ţintea tavanul ca şi cum ar fi numărat ceva . Doctoriţa se ridicase şi îşi aprinsese o altă ţigară lângă geamul deschis şi eu abia îmi  mai ţineam ochii . Prin pleoapele ce dădeau să cadă zăream cerul tot mai departe , pe când noaptea , plină de fumul livezilor năvălea printre noi , însingurându-ne…

Written by Rusu Gigi

septembrie 5, 2009 at 9:34 pm