Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Posts Tagged ‘jalnic

Cufărul ( I )

with 12 comments

Dimineaţă prea devreme şi  eu  chior de somn , felinare anemice , fum ridicat din livezi şi  panglica asta prea strâmtă de drum legănându-se în ritmul lui Frank Sinatra , toate trec silenţios mai puţin camionul ăsta hodorogit care ne turteşte jalnic  umbrele . El doarme de-a binelea cu gura deschisă , râde strâmb , cine ştie ce boala visează şi eu la volan cu ochii bulbucaţi ca de melc tânjind după o geană de lumină , după un minut de somn , după o cafea fierbinte cu caimac . Au trecut numai câteva minute , gara nu poate fi departe , simt în aer tremurul liniilor de înaltă tensiune şi sforăitul monoton al locomotivelor , aud cum crapă  mugurii în pomii de pe marginea drumului  şi mă frec sănătos la ochi , dau ceaţa de-o parte , suficient să zăresc la timp bariera  şi să frânez până la sânge . Saltă înainte cu tot cu scaun , bâiguie ceva şi-l las în plata lui , nu de alta dar dacă-l scol o să o ia iar la vale cu teoriile . Despre ce vorbise toată seara ? Eu deschideam televizorul să prind vremea , mai ziceau unul , altul  câte ceva şi ciuleam urechile şi el , care  nu suporta politica mi-l închidea .

-Ne aburesc degeaba , nu-s decât nişte bule de aer .  Ai văzut cum vânează balenele cu cocoaşă ?

Nu văzusem aşa că trebuia să-l ascult .

-Se învîrt în jurul bancului de heringi scoţând sunete din ce în ce mai puternice până ce-i zăpăcesc , apoi se scufundă şi  scot bule de aer , îi înconjură ca într-o plasă şi abia după aceea îi înfulecă . Ştirile astea pe care ni le servesc acum la cină , nu-s decât nişte bule de aer şi  muşcăm ca fraierii din ele fără să ştim că de fapt noi suntem prada . Ia zi , mă întreba el aseară , tu n-ai văzut că nimeni nu ne lămureşte de ce o ducem tot mai prost ?  Cum pune vreunul câte o întrebare , cum ne sevesc o porţie de bule . Apare pe nepusă masă câte o înregistrare  scursă de la Parchet , mai arestează pe câte unul , se mută cu căţel şi purcel de la un partid la altul , mai taie câte o paglică la fiecare km de autostradă şi noi stăm cu gurile căscate la bulele lor . Pentru ei nu sântem decât nişte heringi conchise el  într-un final cu mustăţile muiate în  afinată . Nu comentasem . Aveam şi eu  gura plină şi miroseam că are dreptate .

Când l-am trezit cu noaptea în cap , nu mai pomenise nimic de balenele cu cocoaşă , de fapt nu scosese nici o vorbă de parcă le-ar fi mestecat seara pe toate . Acum , când bariera  se ridica  leneşă  dormea în legea lui şi eu căscam din greu . Cum am oprit în spatele gării s-a trezit singur ; mă privea taciturn  şi-am ieşit pe peron ; tremuram zdravăn şi număram berzele ce se lansau ca nişte planoare din cuiburile cocoţate pe stâlpi  pe când primăvara se împleticea ca beată printre noi .

Aş fi vrut să-l asigur că o să am grijă de cufărul pe care şi-l lăsase la mine dar avea ochii cârpiţi de somn şi privea aiurea .  Aiurea priveam şi eu , tăceam şi norul cenuşiu , pornit din Eyjafjallajökull  se întindea leneş peste noi .

-Numai de n-ar ploua , mi-am zis urcându-l în tren . În loc să-l privesc , mă zgâiam la o floare putredă dintr-un ghiveci agăţat . Mi-a făcut obosit  semn cu mâna . Voia să-mi spună pesemne ceva . M-am ridicat şi el s-a aplecat peste geam .

-Eşti un hering mi-a şoptit şi a prins  să se depărteze . Peste gară , peste floarea putredă şi berzele tăcute , agăţate în zbor începea să plouă cu cenuşă şi cerul devenise opac şi neted ca o piatră de râu …

Publicitate

Written by Rusu Gigi

aprilie 17, 2010 at 8:14 am