Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Posts Tagged ‘în ceară

Astenii de primăvară ( III)

with 37 comments

Camille Pissarro: Primăvara în Louveciennes, 1870 - National Gallery, Londra

Ar trebui să ieşim totuşi odată . Nu vezi că ziua s-a alungit ca un gât de girafă şi plouă din ce în ce mai mărunt ? Mai am o gură de cafea şi nu mă îndur să o termin  . Din superstiţie . Cât timp mai ai  o gură  poţi să mai speri ca ziua  să fie suportabilă. Odată ceaşca golită  , nu mai poţi zăbovi ; trebuie să te buluceşti undeva , oriunde numai să nu rămâi înţepenit într-un loc  , nu mai e timp de reflexii , trebuie să intri în ritmul stupului dacă nu vrei să sfârşeşti încorsetat în ceară . Aşa că o să trag de gura asta de cafea cât de mult o să pot . Şi  mai e şi astenia asta . Primăvara a intrat în oase pe furiş ca o hoaţă şi mi-a facut ţăndări toate întrebările . Astă noapte m-am trezit , mă furaseră gândurile şi ploaia lovea cu degetele boante în salcâmi , răpăia pe acoperişuri , se lăbărţa printre tufele încâlcite ce abia au scăpat de buldozere când mi-am aruncat ochii pe geam . La început am zărit numai nimicul , un cer întunecat şi străin şi numai ţipătul bufniţei din turla bisericii mai plutea în noapte . Ceasul ticăia egal şi rece în spatele meu pe când la tv primăvara lua cu  asalt guvernul , şoferii de la RATB  opreau lucrul spontan şi primul ministru îşi ştergea coasa tacticos . O pală de vânt se apucase să zdrenţuiască norii afară şi pe ecran greva creştea ca un aluat pus la dospit . Cineva îmi spunea că iarna asta fără capăt le-a priit de minune guvernanţilor . Oamenii au stat în case şi şi-au  ros în linişte gândurile ca pe nişte oase albite de ger . Acum , prinşi şi ei de astenia primăverii au început să fiarbă şi să izbucnească în clocot . S-au plictisit să aştepte cuminţi la rând poate le aruncă cineva câte o pomană şi au început să se reverse în stradă . Miroase a lozinci , a greve spontane şi a  primăvară tulbure . M-am întors iar la fereastră şi acum deasupra blocurilor , sus de tot învelite în cerneala nopţii luceau două luni . Una rotundă , cu luciri de jăratec şi sub ea o lună identică dar mai palidă , ca lovită de febră . Nu m-am mirat prea tare . Printre atâtea iluzii , o lună în plus nu înseamnă mare lucru . Îmi amintesc că şi primăvara trecută am privit cu ochii mei o mâţa ce creştea şi se umfla  în ploaie  şi vâna şoareci acvatici pe alei .În spatele meu , guvernanţii şuşoteau unul la altul  cu ochii în stradă şi deasupra , cea de a doua lună începea să tremure şi să lucească tot mai palid  , până ce încetul cu încetul s-a aburcat peste luna de jar şi au rupt-o amândouă la fugă după un nor zdrenţuit . Bufniţa îşi blestema soarta în turla veche şi ploaia renăştea acum solemnă şi egală . Nici nu a început cu adevărat primăvara şi a şi început să mă obosească . Scotoceşte după umbrele şi hai să ţopăim prin ploaie ca două berze abia revenite .Destul cu asteniile astea…

Publicitate

Written by Rusu Gigi

aprilie 2, 2010 at 8:19 am