Ceasul de masă

Vechiul meu ceas  de masă are , mai nou , o problemă cu timpul . Oricât aş răsuci cheiţa ce-i tensionează arcul , oricât i-aş potrivi de minuţios acele la ora exactă , dimineaţa la ora 08 .30 se opreşte ca şi cum m-ar aştepta . Mai rău e că m-am obişnuit cu asta . Am început să-i iert multe ceasului meu . E teribil de vechi . Tic-tac-ul lui a măcinat secundele şi în veacul ce tocmai s-a scurs . De aceea , dimineaţa simt  timpul ca pe  o rană violetă . Clipele se bulucesc toate deodată peste mine  de nu mai ştiu care-s de ieri , care-s de azi . Afurisit ceas . Mi le amestecă  în ceaiul de dimineaţă , până se dizolvă odată cu mierea .De aceea trăiesc ba o clipă de azi , ba o clipă de ieri . Degeaba ascult şi-i număr secundele .

Timpul se strecoară printre rotiţele lui ca printr-un labirint . Niciodată nu pot şti cât rupe Minotaurul din el .E bine , e chiar bine că  nu mai am nevoie să-mi privesc ceasul . Ştiu doar dinainte că e 08,30 . Bună dimineaţa …

Publicitate