Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Posts Tagged ‘caraşi

Povestiri din baltă (Prima broască )

with 16 comments

Lacul se intindea ca o oglindă răsturnată în fundul văii şi trestiile înalte şi păpurişul crescut an de an pe maluri îl încinseseră în timp ca pe o fortăreaţă . Crapi cu solzi lucioşi  săgetau ici colo la suprafaţa apei , caraşi şi şalăi ţâşneau de pretutindeni şi plătici rătăcite se încurcau una pe alta în arşiţa zilei . O sumedenie de insecte pluteau ameţite de căldură aşa că peştii nu trebuiau să-şi bată prea mult capul şi ziua întreagă nu era altceva decât  un adevărat festin. Conflictele izbucneau destul de rar , peştii fiind de felul lor tăcuţi şi docili . Răpitorii erau arareori prinşi asupra faptului şi răspunsul lor invariabil la acuzaţiile că s-ar fi dedulcit la cei mai mici şi mai neajutoraţi dintre peşti era…are balta peşte . Nici nu bănuiau atunci cât de profetice aveau să se dovedească nu peste mult timp cuvintele lor . După o judecată sumară prezidată de somnul cel mare ce arareori îşi ridica mustăţile din mâl , prădătorii erau trimişi în păpuriş unde de altfel era umbră şi hrană din belşug  şi de unde reveneau mai odihniţi şi puşi iar pe prăduială . Nuferi mari îşi deschideau petalele şi iarba ştiucii se întindea leneşă către pâlcurile de stuf şi de rogoz  iar irişii de apă tremurau timizi  oridecâte ori prin preajmă trecea câte o tânără şi proaspătă babuşcă . Cei mai mulţi dintre peşti deveniseră cu timpul vegetarieni şi se înfruptau cu seminţele purtate de vânt iar râmele şi larvele erau depozitate în comun pentru iarna ce avea să vină . Cum crapii se dovediseră a fi cei mai lacomi şi până şi ştiucile nu se puteau mereu înfrâna , cei mai mulţi au votat ca plăticile să fie cele care păzesc depozitele de hrană iar deasupra lor a fost înscăunat un clean mic care era atât de fricos că nu se arăta decât arareori şi până şi atunci nu încerca decât să treacă cât mai neobservat .

Încă de la prima oră a dimineţii , crapii şi caraşii , şalăii şi bibanii săgetau apa dintr-o parte în cealaltă a lacului adunând hrana pe care o înmânau mai apoi plăticilor . Cleanul cel mic  socotea tupilat după câte vreo tulpină cât a adus fiecare şi îşi nota pe solzi ce şi cum rotindu-şi între timp ochii temători după boturile hulpave ale ştiucilor .

La urmă de tot sosea şi plevuşca cu capetele plecate , câtă frunză câtă iarbă jurându-se  fiecare peştişor în legea lui că recolta a fost săracă şi  lăsând fiecare doar câte o larvă minusculă , câteva seminţe şi doar uneori câte o musculiţă mai acătării .

În asemenea împrejurări , micul clean îşi lăsa timiditatea la o parte şi chiar tăbăra de-a dreptul pe nepricepuţi suduind şi îmbrâncindu-i până ce se găsea câte vreun ghiborţ rătăcit pe acolo să-l pună la punct .

Cu bune şi cu rele , lacul prospera şi toamna se anunţa bogată în musculiţe şi seminţe dar ca în fiecare an  , iarna ce avea să vină cerea ca o tabără sau alta a peştilor să-şi asume organizarea şi buna împărţire a recoltei adunate . Cele două tabere erau formate pe de o parte de crapii  cei graşi şi şalăi care după culoarea branhiilor şi-au spus roşii iar pe de alta bibanii şi plăticile care erau galbenii pentru că obişnuiau să se adune şi să stea la taifas într-un colţ al lacului împânzit de nuferi galbeni .

Nopţile şi zilele alergau una după cealaltă şi peştii înotau printre umbrele stelelor înmuiate în apa limpede-verzuie , stoluri de păsări rătăceau pe deasupra spre nicăieri  şi  toţi  erau atât de prinşi de ale lor încât nimeni n-ar fi putut spune când din păpurişul sălbatic s-a auzit primul orăcăit şi  din oglinda lacului s-a aburcat pe covorul de nuferi prima broască portocalie…

Publicitate

Written by Rusu Gigi

iunie 18, 2010 at 4:03 pm