Sentimentul de insulă
MOTTO
Singuratatea este locul de joaca al Satanei .
Vladimir Nabokov
Fiecare izvor se visează râu şi fiecare râu se doreşte fluviu . Numai aşa se explică furia cu care apele şi-au ieşit din matcă şi şi-au croit albii de neimaginat . Dar revărsarea lor de neoprit , perseverenţa cu care au măcinat maluri şi au inundat păşuni şi case e doar faţa vizibilă a inundaţiilor . De fapt , mai adânc şi pe neştiute , apele au măcinat podurile dintre oameni izolându-i din ce în ce mai mult până ce firele nevăzute care-i uneau şi făcea ca totul să poată fi îndurat mai uşor s-au rupt unul câte unul . Zilele acestea am avut sentimentul că dincolo de declaraţii şi de bune intenţii , oamenii , cei mai mulţi dintre ei au devenit de fapt nişte insule . Ca în toate oceanele lumii , insulele au propria lor raţiune de a fi . Unele insule sunt despărţite de ape verzi şi limpezi şi pot comunica între ele aprinzând focuri pe culmi aşa cum cei din trecut comunicau în timp ce altele sânt atât de izolate încât devin aproape pustii şi fumul ca un semn la care toată viaţa lor visează şi pe care uneori îl zăresc la orizont nu e de cele mai multe ori decât urma corăbiilor incendiate . Sentimentul de insulă e de fapt sentimentul că nenorocirea e numai a ta , că fiecare se salvează aşa cum poate . că „ Fiecare moare singur „ ca în romanul lui Hans Fellada . Niciodată Rădăuţiul nu a fost atât de izolat ca acum . Apele au inundat în localităţile din jur case , grădini , şosele şi au distrus poduri . Nu poţi să treci pe lângă oamenii aceia cu feţele nedormite şi îngrijorate fără să încerci să ajuţi cu orice , fără să rezonezi la drama lor sau cel puţin aşa gândeam crezându-mă parte a lumii locuite . Din păcate , în timp ce oamenii din Milişăuţi şi din Dorneşti îşi scoteau ieri cu greu apa din locuinţe şi curţi şi priveau neputincioşi cum casele încep să se încline , oficialii din Rădăuţi erau prinşi până peste cap cu zilele oraşului . În dulcea tradiţie postrevoluţionară , neatinsă de criza ce suflă în toată Europa , strada principală a fost închisă şi păzită de jandarmi iar în proaspătul spaţiu eliberat au fost instalate tonete şi grătare care au început să fumege a sărbătoare . Mă întreb dacă vântul nu a dus aromele petrecerii până în satele sinistrate . Mi-a rămas pe retină imaginea unei fetiţe cu o păpuşă în mână , privind peste apa tulbure la casa inundată ca la o insulă a ei . Cred că o mână întinsă ei şi celor ce suferă înconjuraţi de ape ar fi aprins în fiecare un alt fel de sărbătoare . Cei ce s-au ocupat de organizarea sărbătorii oraşului într-un moment atât de nepotrivit au explicat că au fost încheiate contracte din timp şi că nu au mai putut contramanda . Asta mă face să cred că dacă Rădăuţiul ar fi fost acoperit de ape , cei ce se distrau ieri ar fi ţopăit pe plute aşteptând cu fleicile şi halbele de bere în mână focurile de artificii . Din păcate jocul lor aerian din noapte nu ar fi luminat decât nişte insule pustii , rătăcite într-un ocean de indiferenţă.
[…] Motanul, Natasa, Nea Costache, Nedumeritul, Octav, Plano 10, Orfiv, Pro Atitudine, Razvan, RaSpo, Rusu Gigi, Societate, Toni, Starea Natiunii, Supravietuitor, Teo, World of Solitaire, […]
ANDREI PLESU – ROMANIA LUI DAN DIACONESCU « Hai ca se poate!
iulie 3, 2010 at 11:46 am
Bine v-am regăsit la final de săptămână. Sper că sunteţi bine din toate punctele de vedere şi că aveţi/veţi avea un final de săptămână cât mai bun.
„De fapt , mai adânc şi pe neştiute , apele au măcinat podurile dintre oameni izolându-i din ce în ce mai mult până ce firele nevăzute care-i uneau şi făcea ca totul să poată fi îndurat mai uşor s-au rupt unul câte unul”.
Vă dau dreptate. Podurile dintre oameni s-au rupt încetul cu încetul (paradoxal, am trecut şi eu printr-o astfel de experienţă chiar ieri, după cum scriam pe blog), s-au măcinat din cauza invidiilor şi orgoliilor nemăsurate. Şi a neputinţei de a înţelege că trebuie respectată munca. Munca nu trebuie să stea pe post de sperietoare…
„Sentimentul de insulă e de fapt sentimentul că nenorocirea e numai a ta , că fiecăare se salvează aşa cum poate . că „ Fiecare moare singur „ ca în romanul lui Hans Fellada”
Insulele care suntem vor pluti în derivă, fără să se atingă. Din păcate… O postare în care aţi adunat multă tristeţe şi dezamăgire. Induse de ceea ce se vede în jurul nostru şi de potopul care nu se mai opreşte poate tocmai fiindcă tebuie să înţelegem ceva din el.
Zi bună!
Cristian LISANDRU
iulie 3, 2010 at 12:44 pm
Încă nu sunt sigur dacă a apărut primul meu comentariu lăsat aici. Citisem textul cu atenţie şi spusesem că da, devenim insule pentru pudurile dintre noi au fost mâncate de patimi, aşa cum aţi dat de înţeles. E o enclavizare la nivel uman, aşa cum îmi place mie să spun. Tristeţea cea mai mare este acest potop care s-a abătut peste noi – şi la nivel atmosferic şi la nivel politic. Nu tragem nicio concluzie din toate acestea, aşa cum ar trebui. Aici e marea gravitate…
Vă doresc un final de săptămână cât mai bun!
Cristian Lisandru
iulie 3, 2010 at 1:11 pm
Cristi ,
În jur e numai tristeţe , aşa că vrând , nevrând te molipseşti de ea . În plus mai e şi starea asta că nu sântem numaidecât o colectivitate , cu bune şi cu rele ci mai mult nişte insule izolate , plutind fără să se întâlnească .
Rusu Gigi
iulie 3, 2010 at 2:41 pm
Cristi ,
Frumoasă ideea cu potopul la nivel uman şi politic . Amândouă sunt greu de îndurat dar efectul lor cumulat e devastator . Un week-end liniştit…
Rusu Gigi
iulie 3, 2010 at 2:43 pm
„Fiecare izvor se visează râu şi fiecare râu se doreşte fluviu . Numai aşa se explică furia cu care apele şi-au ieşit din matcă şi şi-au croit albii de neimaginat.”
Apele si-au facut treaba, au facut ce au avut de facut si au facut bine. Noi nu facem ce avem de facut. Sa indiguim apele, sa zabrelim fiarele, sa indiguim si sa zabrelim minciuna si hotia.
…Si daca ne apucam sa o facem, ne multumim cu jumatati de masura. Ne e mai usor a plange sau a ne plange decat sa facem bine un lucru.
http://oferta-kinr.blogspot.com/2010/07/ii-urasc-maxim.html
KinR
iulie 4, 2010 at 12:21 am
Bine spus. Despre acest subiect am scris si eu. Merita atacat, fiindca face parte din viata noastra cotidiana. Traim intr=o Romanie a contrastelor si va trebui sa ne obisnuim cu ea… Oare chiar suntem in Europa?
Pro Atitudine - 20 x Schindler
iulie 4, 2010 at 8:43 pm
Florentin ,
Am citit acum ce aţi scris . Din păcate , realitatea cotidiană e plină de contraste . O zi bună vă urez…
Rusu Gigi
iulie 5, 2010 at 6:35 am
[…] când alergam pe un câmp inundat de parfum de sălbatice flori. Câmpul e-acelaşi şi-acum, numai petalele-s mai puţine, şi în loc de movila pe care molatec trupul ni-l aşterneam, înotând tu în albastru, gri sau […]
Trafic cu Hituri (runda 24) « Blogul lui Teo Negură
iulie 5, 2010 at 6:31 pm
[…] şi alte gînduri de… criză sub o boltă de vie. Viaţa la ţară, da, Carmen! … Gigi pune pe… hîrtie “sentimentul de insulă”. Superb spus! În ce fel ne străbate […]
Să cobori pe Corso savurînd o îngheţată de fistic… « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă
iulie 6, 2010 at 10:16 pm
[…] Mircea, Mirela, Motanul filozof, Natasa, Nea Costache, Nedumeritul, Octav, Orfiv, Plano, Razvan, Rusu Gigi, Sibilla, Societate, Starea Natiunii, Teo, Toni, SUPRAVIETUITOR, Victor, World of Solitaire, […]
STRIG URAAAA « Hai ca se poate!
iulie 7, 2010 at 11:28 am
[…] cu frica in san ca afacerea voastra merge prost, ca locul de munca se clatina, ca riscati sa nu mai aveti bani sa va platiti imprumuturile de la […]
Pensiile si ajutorul de somaj impozitate, Curtea Constitutionala atacata « Hai ca se poate!
iulie 9, 2010 at 10:53 am
„În dulcea tradiţie postrevoluţionară , neatinsă de criza ce suflă în toată Europa , strada principală a fost închisă şi păzită de jandarmi iar în proaspătul spaţiu eliberat au fost instalate tonete şi grătare care au început să fumege a sărbătoare.”
… si ne mai miram atunci cind vesticii catalogheaza Romania drept o tara paradoxala!
-X-
iulie 10, 2010 at 6:01 am
-X- ,
Mulţumesc pentru trecere . Ai dreptate . Cu toată criza ce ne macină , sint puţine oraşe prin care , obligat fiind să treci , să nu fii deviat pe tot felul de drumuri lăturalnice pentru că în centrul închis circulaţiei şi păzit de jandarmi , se chefuieşte într-o neînţeleasă şi disperată veselie . Curat paradox…
Rusu Gigi
iulie 10, 2010 at 8:07 am
[…] Si acum imi povesteste despre frumusetile Chinei si despre oamenii minunati pe care i-a intalnit acolo. […]
Ambasadorul R P Chineze a donat 5000 de dolari pentru victimile inundatiilor « Hai ca se poate!
iulie 12, 2010 at 8:03 pm
[…] Oana Stoica cu… mă rog, cu ce scrie ea pe-acolo, apoi Ragnar, Irizaţii, Doina Popescu, Rusu Gigi, Mikael Eon, Rita Chirian, Vlady, Adakiss, ca să nu mai zic de romanele lui Vania! N-ai ştiut de […]
Romanul în blogosferă « Caius
august 1, 2010 at 9:47 am
[…] mâncărimi de primăvară în apucături aparent de… poveste găsesc la Vania La Gigi, încă persistă sentimentul acela de… insulă. Mirela şi culorile ei extraordinare, mereu […]
Un zvon şi-o emoţie. Înţelesuri… « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă
august 25, 2010 at 10:34 pm
[…] Veronica, Octavia Sandu, Răzvanrc, Toanele lui Măce, Geeo, Crina Dunca, Achilianu, Rusu Gigi, Narcis, Oceania, Leo, Grişka, Nataşa, Mihaela Man, Stropi de suflet, Hobbitu, […]
Zi de toamnă | Ioan Usca
septembrie 1, 2010 at 12:50 pm
bine zis chiar suntem niste insule
health
septembrie 14, 2010 at 12:00 pm
[…] Lollita, Evergreen, Paul, Adi, Tavi, Mircea, Nea Costache, Crina, Sebi, Rodica, Andrei, Ioan, Gigi, Geo, Lia, Gala, Ştefan, Teo, Zamfir, Ionuţu, Oplisme, Ion, Chat Noir, […]
Genunchiul cu prieteni « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă
octombrie 10, 2010 at 7:46 pm