Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Cabina de probă

with 18 comments

Ploua şi înaintea lui trotuarul se dezvelea ca o panglică mototolită , mirosea a gazon cosit şi flori muiate în galben musteau de apă pe margine . Ceea ce luase la început ca fiind o piatră ţâşni pe lângă el şi orăcăi scurt piezându-se printre arbuştii încâlciţi . Oraşul era cenuşiu, cădeau stropi grei , răpăiau mai întâi pe umbrela neagră , deschisă anevoie şi se scurgeau mai apoi clipocind pe asfalt şi abia când se apropie de vitrina luminată a Galeriei îşi zări faţa reflectată şi-şi aminti că-şi uitase pe ea acelaşi zâmbet tâmp de dimineaţă .

-Ce-o fi fost în capul meu ? se întrebă şi-şi consultă ceasul de la mână . Trecătorii treceau sobri pe lângă el , domni în costum şi  papion îl priveau distanţi dindărătul ochelarilor şi doamne în ţinute de seară alunecau cu privirea pe deasupra lui . Doar castanul uriaş cu florile ca nişte lumânări tremura neliniştit , ignorându-l parcă şi stropindu-l cu picături mari ameţite de polen .

Îi venea să se facă mic să se ascundă undeva cu tot cu zâmbetul lui nepotrivit dar trecătorii se înmulţeau şi-l pândeau dându-şi coate . Îşi ridică instinctiv palmele să-şi ascundă faţa dar efortul se dovedi inutil de vreme ce ochii îi sclipeau de o voioşie greu de disimulat . În Galerie se intra deja , lumea se rotea pe lângă tablourile expuse ,se  vorbea în şoaptă pe lângă capetele de bronz care erau vedetele seriii şi organizatorii aranjau masa cu flori  de liliac şi puneau la punct ultimile detalii . În curând avea să înceapă deschiderea oficială şi nici nu se punea problema să intre cu zâmbetul de dimineaţă .

-La naiba ! îi era greu să renunţe acum că tot era atât de aproape dar ştia că nu se cade . Toţi erau gravi , în ţinute de seară , numai el îţi uitase faţa de puşti , hoinărise toată ziua cu ea şi acum era plouat şi ciufulit la uşa Galeriei .  Îşi privi încă o dată ceasul . Poate că ar fi putut să mai prindă deschiderea dacă se grăbea . Magazinul de după colţ era încă deschis dar vânzătoarea îşi număra deja banii, butona casa de marcat şi-l privi deloc prietenoasă . Se scuză şi înşfăcă la întâmplare din raft o mână de pachete frumos ambalate în hârtie lucioasă .

-Numai trei !  îl opri ea , poţi intra numai cu trei o dată în cabina de probă îi mai explică   şi dădu a lehamite din mâini  cu ochiul la ceasul de deasupra intrării .

Alese la întâmplare trei pachete , pe celelalte le aranjă la loc pe raft şi intră în cabina plină cu oglinzi să se schimbe . Deschise primul pachet şi-şi puse noua faţă pe figură şi numai după aceea se privi . Pufni în râs. Arăta acum ca un rabin . Avea pungi sub ochi şi cearecăne corespunzătoare dar expresia părea mai mult severă decât sobră . O dădu jos şi o plie după care o împachetă frumos la loc . Nu se potrivea pentru o seară la Galerie .

Scoase din pachet cea de a doua faţă şi şi-o potrivi cu greu . Cu ea arăta  ca un comis voiajor . Zâmbetul îi era lerg şi dinţii perfecţi dar expresia ochilor devenise  vicleană şi profesională .  Clătină din cap . Seara curgea pe geamul deschis  leneşă şi de afară mirosea a flori putrede şi a ploaie .

A treia faţă pe care o deschise era de conţopist . Era o măsură mai mică şi se chinui îndelung să o aranjeze . Transpirase .  Se privi în oglindă  . Buzele îi erau căzute şi ochii obosiţi clipeau ca şi cum lumina prea puternică îl deranjau . Zări la timp o cută a pielii care era sucită aiurea şi trase de ea . Ochii care păreau asimetrici se aliniaseră şi figura devenise atentă şi sobră .

-Trebuie să închid . Vânzătoarea deschisese cabina de probă şi îl privea prin ochelari cântărindu-l . Fără să-şi mai dea faţa jos îi întinse celelalte două pachete lucioase , se îndreptă spre casă şi plăti . Îşi privi ceasul şi realiză că vernisajul stătea să înceapă . Din sticla uşii de la intrare îl privi un domn sobru . Noaptea se furişa tăcută pe alei şi ploaia bătea cu degetele boante în  umbrelă . Păşea grav spre Galerie şi pe furiş îşi făcea ultimele retuşuri . Încercă un zâmbet dar pielea feţei era prea strânsă şi nu reuşi decât un rictus care-l duru .În spatele lui , ploaia se lua la trântă cu oraşul…

Publicitate

Written by Rusu Gigi

iunie 4, 2010 la 4:15 pm

18 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. „Îi venea să se facă mic să se ascundă undeva cu tot cu zâmbetul lui nepotrivit dar trecătorii se înmulţeau şi-l pândeau dându-şi coate . Îşi ridică instinctiv palmele să-şi ascundă faţa dar efortul se dovedi inutil de vreme ce ochii îi sclipeau de o voioşie greu de disimulat . În Galerie se intra deja , lumea se rotea pe lângă tablourile expuse ,se vorbea în şoaptă pe lângă capetele de bronz care erau vedetele seriii şi organizatorii aranjau masa cu flori de liliac şi puneau la punct ultimile detalii . În curând avea să înceapă deschiderea oficială şi nici nu se punea problema să intre cu zâmbetul de dimineaţă”

    Ce pasaj frumos. Introducerea cititorului ÎN poveste – prin imagini sugestive – este perfectă. Eu i-am văzut pe acei organizatori care aşezau masa cu flori de liliac. Le-am perceput şi graba, pentru ca totul să fie perfect la momentul deschiderii.

    „Zări la timp o cută a pielii care era sucită aiurea şi trase de ea . Ochii care păreau asimetrici se aliniaseră şi figura devenise atentă şi sobră”…

    Frumos v-aţi jucat aici cu toate cuvintele… Plus acea ploaie care se ia la trântă cu oraşul…

    Vă doresc un sfârşit de săptămână cât mai plăcut şi la bună recitire…

    Cristian LISANDRU

    iunie 4, 2010 at 4:36 pm

  2. Cristi ,
    Mulţumesc pentru vizită şi pentru cuvintele frumoase . Un week-end frumos vă doresc şi vouă .

    Rusu Gigi

    iunie 4, 2010 at 4:38 pm

  3. Din toate, finalul m-a uns la suflet, ploaia care se ia la tranta cu asfaltul insetat, arid, mi-a zambit complice, stiindu-ma vanator de metafore….
    Atmosfera e usor cosmopolita, dar din poleiala asta razbate o tristete, o drama interioara aproape cruda, in forma bruta si teribil de apasatoare. Iar masca nu e nici paleativ, si nici macar mormant pentru chircirea sub un rictus a sufletului singur, obosit…
    Pe curand, nea’ Gigi!

    teonegura

    iunie 4, 2010 at 5:35 pm

  4. Teo ,
    Am descoperit că aproape fiecare poartă câte o mască . E şi greu să te dezvălui aşa cum eşti . Dedesubt poate fi o dramă sau de ce nu , un zâmbet . Îşi mulţumesc pentru vizită ! Un week end lung şi senin !

    Rusu Gigi

    iunie 4, 2010 at 5:47 pm

  5. Ai construit mult si frumos in jurul cabinei de proba. Oricare ar fi masca purtata, prin cele doua orificii(oculare) nu pot sa nu vad: seara, ploaie, flori de castan, liliac, tinute de seara, zambetul tau de dimineata direct si reflectat in vreun geam…
    Si totusi, cheia e acolo, in ‘nauntru, in cabina de proba: intre o mie de feţe se interpune una, intodeauna aceeasi, stransa si constransa de celelalte…
    De cand am renuntat a mai cersi o nota mare, o bursa, un salariu, desi erau castigate, le meritam, nimic nu-mi mai strange fata. Pot striga cu gura pana la urechi, cu ochii incruntati sau iesiti din orbite, rosu de furie sau negru de suparare, „Jooooos!”, „La moarteeeeeeee!”, „Traiaaascaaaaa!”.
    Am cautat dupa masca cuvintelor tale frumoase si – uite ce am gasit! – m-am regasit – fara nici-o placere. Nu ma doare ca – tanar fiind – viata mi-a fost pedeapsa fiindca n-am purtat masca ci faptul ca – pentru a-i proteja pe cei dragi – am fost sil(u)it sa pun cateva.

    KinR

    iunie 4, 2010 at 10:55 pm

  6. […] PRINTRE BLOGURI – RUSU GIGI (cabina de probă); DAN PĂTRAŞCU (datul în cap…); OTTILIA ARDELEANU (dangăte […]

  7. măştile, accesorii indispensabile oamenilor… şi n-o spun neapărat cu sens peiorativ… weekend frumos vă urez.

    CT

    iunie 5, 2010 at 7:38 am

  8. Relu ,
    Fiecare din noi purtăm câte o mască , fie că ne place sau nu . Important e , cred eu , ca din multitudinea de feţe pe care le reprezentăm să nu uităm care din ele suntem noi cu adevărat . Mulţumesc !

    Rusu Gigi

    iunie 5, 2010 at 8:16 am

  9. Costin .
    Uneori nici nu le putem desprinde , atât sunt de bine lipite de noi . Mulţumesc !

    Rusu Gigi

    iunie 5, 2010 at 8:17 am

  10. […] “uninominali”. Să fie responsabili, să voteze moţiunea. Îl dau mai departe… La Gigi, despre feţele noastre, cotidiene… altele parca în fiecare zi. La Onu găsesc senzaţia că […]

  11. Gigi,dar cate MASTI POARTA ACUALII GUVERNANTI???,un weekend minunat !

    octavpelin

    iunie 5, 2010 at 12:43 pm

  12. Octav ,
    Important e ca sub ele nu e decat pustiu. O seara frumoasa sa ai !

    Rusu Gigi

    iunie 5, 2010 at 3:26 pm

  13. […] de theodora0303 pe iunie 5, 2010 Dragi pensionari, bugetari si someri din sectorul 3, va informez ca, primarul vostru, Liviu Negoita, cel pe care voi l-ati ales din primul tur, „sustine in totalitate masurile de […]

  14. […] noastra, a cetatenilor din Bucuresti care suntem afectati de dezastruoasa lor guvernare, la miting este foarte […]

  15. Imi place cum scrii…deosebit!

    karina

    iunie 6, 2010 at 2:45 pm

  16. Karina ,
    Mulţumesc pentru trecere şi pentru aprecieri .

    Rusu Gigi

    iunie 6, 2010 at 5:23 pm

  17. […] ca o umbră şi mai mult de atât, mă duce cu gândul că mă aşteaptă acolo, ca pe-un veşnic amic, locuind în fiecare ciob sau văzduh de reflexii de irişi câteodată albaştri, uneori gri sau […]

  18. […] chiar vor PDL-istii sa isi arate solidaritatea cu poporul roman ar trebui sa isi doneze jumatate din averea lor reala, nu din cea declarata (Atentie domnule Adriean Videanu, […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: