Deochiul
Atât l-au deochiat şi l-au descântat babele satului pe când era copil de ţâţă , că acum se simţea ferit de toate relele pământului . Focul nu-l putea atinge şi apa nu-l vătăma . Fusese tare bolnăvicios de mic şi ai lui îl purtaseră pe la toate doftoroaiele din şapte sate.
Francis Gruber, „Job” , 1944
De la labe de broască râioasă fierte laolaltă cu ţepi de arici în apă neâncepută şi pănă la cumplitul venin de viperă , câte nu încercaseră ? . Acum ,bătrânele erau de mult oale şi ulcele iar el se simţea ocrotit şi plin de putere . Şi avea şi de ce să se simtă ocrotit . Să fi avut vreo zece ani când cei mai mari l-au încuiat în fânarul cel vechi din spatele curţii şi i-au dat foc .În joacă desigur . Limbile roşiatice se întindeau spre nucul cel înalt de care-şi legau vara scrânciobul şi unde se legănau cât era ziua de lungă şi steluţe încinse de jăratec pluteau bezmetice prin aerul greu de fum . Se speriaseră apoi şi încercaseră să-l scoată dar nimeni nu se mai putea apropia de aşa mare pălălaie . Le dăduseră lacrimile de fum şi de frică şi au privit ţintuiţi în loc cum acoperişul cade cu un scârţâit şi cum fumul gros şi înecăcios învăluie totul . Apoi , pe când cei mari îşi rupeau mâinile disperaţi , el ieşise ciufulit şi somnoros , frecându-se la ochi şi numai cenuşa de pe mâini şi de pe faţă mai aminteau de flăcările ce mistuiseră fănarul .
– Eşti deochiat de mic , îi spuse tuşa Leana , cea mai bătrână femeie din sat , de aceea nu se atinge nici apa şi nici focul de tine . Să te fereşti numai de cel cu coarne !
– Păi , de cel cu coarne trebuie toţi să ne ferim , râse el şi-şi văzu mai departe de ale lui .
Cealaltă vară îl luă pe nepregătite apa pe când se scălda şi-l târî până departe în vale , tocmai în satul celălalt . Ai lui îl căutau cu căngile şi-l boceau pe malul râului şi el , ca şi cum atunci s-ar fi deşteptat dintr-un somn lung tocmai ieşea din bulboană cu un zâmbet stânjenit pe faţă de se cruceau oamenii văzându-l .
– Numai să te fereşti de încornorat , maică ! îi amintiră ai lui şi el dădu din cap ca şi cum ar fi spus că ştie desigur asta şi că aşa o să şi facă .
Goya – Le Sabbat des Sorcières – Museo Làzaro Galdiano – Madrid
Pe măsură ce creştea , începea să înţeleagă că o forţă mai puternică decât stihiile naturii îl ocrotea şi asta îi dădea un sentiment de siguranţă . Nu-i fu greu să-şi aleagă meseria . Se mută la oraş , se făcu pompier şi toată lumea din sat ştiu că aşa îi era scris . Intra fără nici o teamă în casele cuprinse de incendiu şi focul nu se lipea nicicum de el . Uneori îşi amintea că trebuie să se ferească numai de cel cu coarne şi stupea în sân şi-şi făcea cruce cu dreapta . Era punctul lui vulnerabil dar avea să se păzească şi apoi cât de greu putea fi ? Nu-l întâlneai pe cel cu coarne pe toate drumurile deşi dacă te luai după unul sau altul , Ucigă-L Toaca bântuia şi încă bine de tot pe pământ . Se ferea cât putea de nopţile cu lună plină şi de locurile întunecate , de ţigăncile ce făceau vrăji şi se întorcea din drum oridecâte ori întâlnea câte o mâţă neagră sau un ţap . Viaţa la oraş îi părea însă searbădă şi i se urî cu timpul de sirena maşinii de pompieri . Îşi luă concediu şi se pregăti să se întoarcă măcar pentru o lună în satul lui . Avea să-l ducă şoferul unităţii cu camionul , un tip negricios şi cu o frizură de puşti . Avea de adus pentru unitate nişte materiale dintr-un sat vecin şi avea să-l lase chiar în faţa casei . Nu-şi luase multe bagaje şi fuma gânditor cu geamul deschis pe când camionul gonea pe şoseaua întinsă ca o panglică pe şes . În curând începură să urce mai întâi o serpentină , apoi alta până ce ajunşi în vârf începură să coboare spre sat . I se păru că şoferul conduce prea repede pentru drumul de munte aşa că aruncă ţigara şi începu să-l muştruluiască dar acela zâmbea doar şi fluiera cu subâneţeles .
– Cum te cheamă , soldat ? strigă el mânios abia ţinându-se în timp ce camionul se hurduca la vale să se rupă nu altceva .
– Cerbu îi răspunse acesta , rânjind drăceşte şi şoseaua se arunca greoaie către ei pe când brazii ţâşneau din stânga şi din dreapta şi grohotişurile se căscau în faţa lor ca nişte guri putrede de iad…
Superba metafora, citesti cu sufletul la gura fara sa banuiesti finalul premeditat… Jocurile astea de cuvinte cred ca nasc, pana la urma, cele mai frumoase metafore. Iar metafora cred ca, dupa mine e cea mai subtila si curajoasa figura de stil. Mi-a placut, Gigi, multumesc.
teonegura
aprilie 29, 2010 at 5:56 pm
Teo ,
Îţi mulţumesc şi eu pentru comentariu . Viaţa e până la urmă un amalgam de metafore .
Rusu Gigi
aprilie 29, 2010 at 5:59 pm
V-am întors cu mare plăcere vizita literară… Un text frumos și bine scris de la început și până la final. Așa cum ne-ați obișnuit. Pasajele din viața personajului principal – delicioase…
”Limbile roşiatice se întindeau spre nucul cel înalt de care-şi legau vara scrânciobul şi unde se legănau cât era ziua de lungă şi steluţe încinse de jăratec pluteau bezmetice prin aerul greu de fum” – această frază mi-a mers la suflet…
O seară bună!
Cristian LISANDRU
aprilie 29, 2010 at 6:21 pm
Cristi ,
V-am citit şi eu cu plăcere şi mulţumesc pentru vizită şi pentru aprecieri…O seară liniştită !
Rusu Gigi
aprilie 29, 2010 at 6:31 pm
[…] PRINTRE BLOGURI – RUSU GIGI (deochiul); ORFIV (Giuseppe Ungaretti); CRISTIAN DIMA (infinit); IOAN USCA […]
PICIORU` LU` TASE (2) «
aprilie 29, 2010 at 11:05 pm
da, mereu aceeasi placere la citire. E genul de scriere fireasca si cumpatata. Genul de text pe care vrei sa-l iei cu tine..:) va felicit din nou.. ce sa fac. :)
Crin
aprilie 30, 2010 at 10:48 am
Crin,
E doar un gând fugar de primăvară . Îţi mulţumesc pentru răbdare !
Rusu Gigi
aprilie 30, 2010 at 11:40 am
[…] Murmură-n fântână… Unde zăboveşti, Dulcea mea stăpână? Tremură de dor […]
Noaptea de mai de Ștefan Octavian Iosif « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.
aprilie 30, 2010 at 12:40 pm
Mi-a parut rau ca s-a terminat textul…parca as mai fi vrut sa citesc in continuare…:)
Weekend placut alaturi de cei dragi tie!
tasha
aprilie 30, 2010 at 1:35 pm
superb…încă de la început am fost curioasă să vad sub ce formă îl vei întrupa pe „cel cu coarne” …nu mă aşteptam la cineva cu numele Cerbu :))
aricica34
aprilie 30, 2010 at 10:15 pm
[…] Gabriela îşi găseşte asemănări tăiate din reviste… Un joc… în oglindă. Gigi scrie inspirat mereu… Inspirat, despre norocul şi… deochiul… Cerbului. Un… […]
De ce nu mă duc la “manifestaţie” « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă
aprilie 30, 2010 at 10:17 pm
Şi fusese avertizat să se ferească!
Era pe aici un protopop Cerbu, însă nu făcusem legătura. Acum încep să-mi explic comportamentul său…
Vania
mai 1, 2010 at 8:46 am
Vania .
E bine să sufli şi în iaurt când e vorba de încornoraţi .
Rusu Gigi
mai 1, 2010 at 8:48 am
[…] https://expertgigi.wordpress.com/2010/04/29/deochiul/ […]
Regina arkudă şi amuletele puterii « Ioan Usca
mai 2, 2010 at 6:33 pm
[…] https://expertgigi.wordpress.com/2010/04/29/deochiul/ […]
Meditația de luni « Gabriela Savitsky
mai 3, 2010 at 10:38 am
[…] https://expertgigi.wordpress.com/2010/04/29/deochiul/ […]
Eroului necunoscut – Sange balcanic (75) poem « Cosmin Stefanescu's Blog
mai 3, 2010 at 9:40 pm
[…] au fost primele trei luni de acomodare. Acum e momentul sa demonstreze vointa politica si sa ia masurile necesare in sectorul bugetar. Daca nu vor fi luate, se pot lua […]
Si se jura ca nu fura dar l-am prins cu fraza-n gura « Hai ca se poate!
mai 5, 2010 at 9:23 am
[…] Paradoxal, nedemn de-ai fi chiar partener de dialog, îi spun mai ruşinat că eu, stiţi, nu…fur. Deloc. „Mă dă-te dracului, eşti prost! Atunci te mută naibii-n altă ţară!” […]
Taxa pe ibric « Blogul lui Teo Negură
mai 6, 2010 at 7:22 am
[…] Mda… În plus, n-aş vrea să par corupător de minore, dar nici să mă aleg cu vreo […]
Alegeri « Ioan Usca
mai 6, 2010 at 9:23 am
[…] Ciudat, Gabriel Săvulescu, Gabitzu, G1b2i3, Geanina Lisandru, Gheorghe Constantin, Giani Blue, Expert Gigi, Hobbitia Land, Cum vă place, Noaptea Iguanei, Inelul lui Gyges, Ioan Usca, Ioan Sorin Usca […]
După ploaie « Gabriela Savitsky
mai 6, 2010 at 12:17 pm
[…] https://expertgigi.wordpress.com/2010/04/29/deochiul/ […]
Link-uri interesante ! « Lamaieacra's Blog
mai 15, 2010 at 12:57 pm