Cufărul ( II)
Sirena salvării ţâşnea de undeva din mijlocul intersecţiei şi sunetul se înfoia printre turlele bisericilor , cazând odată cu ploaie de primăvară peste semafoare şi castani obosiţi . Un poliţist fluiera din toţi rărunchii şi lumea se bulucea ca la urs . Fumam . Din vitrina de peste drum un manechin arunca cu păpădii după trecători . Nu ştia că-l privesc şi-şi pusese un zâmbet trist de paiaţă . Fetele cu eşarfe colorate se opreau şi-şi culegeau una alteia păpădiile din păr . Se uitau cu grijă în toate părţile şi atunci manechinul încremenea . Era atât de ţeapăn că mă pufnea râsul . De fapt , cred cred că arătam mai prost ca el . Măcar manechinul era bine îmbrăcat şi îşi avea vitrina lui . Mie îmi era şi groază să mă întorc acasă . Mă pusese naiba să- i ţin cufărul . Naiba ştie ce era în el . În prima noapte visasem că mănânc castane coapte . Mă plimbam printr-un oraş străin cu o pungă plină de castane în mână şi ronţăiam una după alta aşteptând parcă pe cineva pe când porumbeii ţopăiau caraghios printre puşti şi bone cu pălării de paie şi umbrele . Călcam cu grijă printre ei şi trecătorii mă priveau strâmb şi vorbeau într-o limbă din care nu înţelegeam nici o boabă . Imaginea era atât de clară că m-am trezit întrebându-mă când şi unde am trăit asta . În altă noapte mă plimbam cu o fată prin acelaşi oraş străin şi catedrala pe lângă care treceam se încovoia tristă deasupra noastră .Ea îmi vorbea într-o limbă străină şi-i răspundeam la fel . Avea mâinile reci ca gheaţă şi mirosea a flori de muşeţel . M-am trezit şi am rămas treaz până aproape de dimineaţă . Cufărul zăcea în mijlocul camerei la fel de străin. În cealaltă noapte m-am visat iar în piaţa plină cu porumbei de parcă reluam acelaşi vis de unde-l lăsasem . Fata cu mâinile reci era într-o rochie pastelată şi râdea la tot ce-i spuneam . Nu-mi recunoşteam glasul . Povesteam , povesteam întâmplări de demult în limba ei şi pe scena improvizată în milocul pieţii , măscărici în haine ţipătoare făceau tumbe şi smulgeau zâmbete firave bonelor de ocazie. De data asta m-am trezit furios . Aş fi avut atâtea să-i spun . Cufărul era acum într-un colţ al camerei . Naiba ştie cum ajunsese acolo . Asta m-a pus pe gânduri . A doua zi am rugat instalatorii ce-mi schimbau ţevile de la calorifer să mă ajute să-l mut în boxă. Patru oameni n-am putut să-l mişcăm nici măcar un cm de parcă ar fi fost sudat de podea . Noaptea mă visam trăind în oraşul acela nordic . Mă plimbam cu fata de mână printre porumbei şi măscărici şi o iubeam deja în islandeză . Cufărul se mişca noaptea după legi care îmi scăpau şi ziua încremenea de-a binelea ; nu se lăsa mutat cu nici un chip . Obosisem să trăiesc viaţa altcuiva . Ingenios mod de a-ţi zăvorî trecutul într-un cufăr , mi-am zis . Am început să mă plimb şi să dorm pe la prieteni . Când mă cuprinde dorul , intru tiptil în camera mea şi mă învârt pe lângă cufăr . Până acum nu am izbutit să –l deschid dar noi , oamenii sântem o specie tare răbdătoare şi perseverentă . Sânt sigur că o să-i dau până la urmă de capăt . Până atunci , cum spuneam , mă plimb seara pe lângă manechinul ce aruncă cu păpădii în trecători iar noaptea ronţăi castane coapte în oraşul nordic şi iubesc timid în islandeză .
„Mă plimbam cu fata de mână printre porumbei şi măscărici şi o iubeam deja în islandeză . Cufărul se mişca noaptea după legi care îmi scăpau şi ziua încremenea de-a binelea ; nu se lăsa mutat cu nici un chip . Obosisem să trăiesc viaţa altcuiva . Ingenios mod de a-ţi zăvorî trecutul într-un cufăr , mi-am zis . Am început să mă plimb şi să dorm pe la prieteni . Când mă cuprinde dorul , intru tiptil în camera mea şi mă învârt pe lângă cufăr”
Chiar mă întreb dacă acel cufăr va fi vreodată deschis. Sau dacă trebuie deschis. Poate că trecutul trebuie să rămână într-un cufăr, unul nevăzut, pe care îl purtăm cu noi. Dacă l-am vedea, am dormi şi noi pe la prieteni…
O zi bună de tot vă doresc!
Cristian LISANDRU
aprilie 24, 2010 at 11:13 am
[…] SLALOM PRINTRE BLOGURI – GABITZU (floare visare); SIMION CRISTIAN (pijamalele); MIRELA PETE (Shakespeare); IOAN USCA (repere); ORFIV (Joannes Marijnen); GABI (legenda calului troian); WORLD OF SOLITAIRES (învăţătorul – în memoria tatălui meu); GIGI RUSU (cufărul – 2); […]
CIOBURI «
aprilie 24, 2010 at 11:14 am
Cristi ,
Oricum ne cărăm cu noi trecutul . Poate că e o cutie mică de bijuterii sau poate un cufăr , după câte amintiri adunăm fiecare . Şi poate că nu trebuie deschis decâ la nevoie . Vă doresc şi eu un week end liniştit !
Rusu Gigi
aprilie 24, 2010 at 11:57 am
[…] https://expertgigi.wordpress.com/2010/04/23/cufarul-ii/ […]
Frust « Ioan Usca
aprilie 25, 2010 at 11:35 am
[…] Place era un furnicar, de asiatici şi nu numai, punctând sonor tot ceea ce descoperă şi descoperă multe… Îşi […]
Secvenţe din Bruxelles 10 – fără ţintă, doar privind… « Dumitru Agachi’s Weblog
aprilie 25, 2010 at 10:37 pm
[…] https://expertgigi.wordpress.com/2010/04/23/cufarul-ii/ […]
Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 14 « Caius
aprilie 26, 2010 at 7:36 am
[…] https://expertgigi.wordpress.com/2010/04/23/cufarul-ii/ […]
Timpuri noi « Nataşa
aprilie 26, 2010 at 7:41 am
[…] existența, cu întreaga ei abundență. De ce este nevoie de atât de multe flori în întreaga lume? Trandafirii ar fi […]
Roşu de trandafir « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.
aprilie 26, 2010 at 11:00 am
Iubim in islandeza, si ne inchidem visele in cufere a caror cheie-o pierdem cu o seninatate de copii?… Ma-ntreb de nu ne-am invatat sa privim lumea si s-o cunoastem pe gaura cheii acelor lacate ce-atarna de temnitele in care ne-am incuiat fiinta…
teonegura
aprilie 26, 2010 at 11:31 pm
Teo ,
Cred că nu vrem să recunoaştem că ne-am încuiat fiinţa . De altfel , uneori şi trecutul ne e străin…
Rusu Gigi
aprilie 27, 2010 at 5:42 am
Islandeza e rece. Vreţi să vă întoarceţi într-o iarnă cu iubiri şi castane…?
CT
aprilie 29, 2010 at 3:11 pm
Costin,
Numai într-una ? M-aş întoarce în toate iernile astea cu iubiri şi castane doar că nu am învăţat încă islandeza .
Rusu Gigi
aprilie 29, 2010 at 3:49 pm
niciodată nu e prea târziu sau never say never.
CT
mai 3, 2010 at 5:14 pm
Costin ,
Asa e , ceea ce e al tău e pus deoparte .
Rusu Gigi
mai 3, 2010 at 7:04 pm