Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Astenii de primăvară (II)

with 13 comments

Le printemps de Jean-François Millet
1868-1873 École de Barbizon
Huile sur toile 86 x 111 cm

Nu-i chip să te întorci o clipă că soarele o şi zbugheşte din geam . Îmi trecuse adineauri prin cap gândul să te invit la o plimbare în doi  dar acum  s-a dus tot farmecul . Decât să-mi clănţăne dinţii  prin parc mai bine, mi-am zis , trag încă de cafeaua asta ca de o bucată de elastic şi–mi scot gândurile la zvântat . Nu ştiu dacă am apucat să-ţi spun dar ieri m-am apucat de curăţenia de primăvară . Trebuia să o fac odată şi odată , era o harababură totală . M-am apucat cu noaptea în cap să scotocesc  prin mine şi am dat peste o sumedenie de vechituri ce nu-şi mai aveau rostul . Într-un colţ mai ferit zăceau aruncate nişte cioburi dintr-un coşmar uitat . Le-am apucat cu grijă să nu mă tai în colţurile ascuţite şi le-am aruncat cât colo . Sigur că mi-am zdrelit puţin degetele , mai întrebi ? dar măcar pentru o perioadă am să dorm mai liniştit . M-am aşezat să-mi  fac ordine pe îndelete într-un morman de  gânduri cenuşii  pe care le găsisem înghesuite  într-un colţ  ; le-am luat la puricat  unul câte unul  , le-am întors pe toate feţele şi le-am scuturat de tot praful adunat dar în cele din urmă , le-am luat pe toate sub braţ şi le-am făcut vânt în grămadă . Tot acolo am aruncat şi puzderia de iluzii cu care nu mai aveam ce face . Ţineam de câtva timp ascunse într-un cotlon nişte speranţe fără rost amestecate desigur într-o brambureală fără cap şi  fără coadă . Abia când le-am scos la aerisit am văzut că multe dintre ele prinseseră mucegai şi erau roase de gânduri negre şi minuscule ca nişte carii  aşa că până la urmă tot în grămada pentru foc au ajuns . Am deschis larg toate geamurile şi am lăsat soarele şi aerul proaspăt să intre şi am început să scotocesc după gândurile frumoase pe care le pusesem la păstrare din toamnă . Erau bineînţeles  aruncate în dezordine pe rafturi alături de visele uitate şi de cele făcute ţăndări şi erau acoperite de praf şi de pânze de păianjen . Unele din ele prinseseră un soi de rugină ce nu ieşea nici la frecat şi nici la soluţiile chimice  ; pe acelea m-am apucat să le tai în bucăţi mai mici , curate  şi să le întind la uscat iar restul le-am aruncat în grămada pe care între timp o aprinsesem . Tot acolo au ajuns şi nişte ambiţii prosteşti , pe care le tot mutam în fiecare an dintr-un colţ în celălalt ;  acelea au ars rapid , aproape fără fum şi numai scânteile minuscule ce se ridicau din când în când şi sclipeau deasupra îmi mai aminteau de ele .  Cu furia acumulată mi-a fost cel mai greu . Am tăiat hălci întregi din ea  ca să pot să o car mai uşor , le-am aruncat apoi  fără nici un regret în flăcări şi trosneau acolo şi scoteau limbi şerpeşti  la mine zvărcolindu-se . Mureau greu , aşa că ultimile bucăţi le-am învelit bine şi le-am pus deoparte pentru mai târziu . De pe vremea când rezolvam la greu tot felul de probleme  alambicate am găsit pe un raft  un braţ de soluţii  pe care am vrut să-l mătur cu totul dar soluţiile erau ca noi , sclipeau încă  şi nu m-am îndurat . Le-am împachetat şi pe ele cu grijă şi le-am pus din nou la păstrat . Din greşeală am aruncat în foc  o mână de încredere  în mine pe care o găsisem răsfirată aiurea pe jos şi când mi-am dat seama era prea târziu . Am privit-o cum se mistuie în flăcările înalte şi bruma pe care am mai găsit-o am încuiat-o bine într-un sertar . Apoi am privit cum arde totul şi se preface în scrum . Eram atât de obosit încât atunci când am mai trecut o dată să inspectez şi am dat de o grămadă de vise nevisate încă , nu am mai avut puterea să le arunc chiar dacă unora le dăduseră  colţii . Mi-am zis că o să-mi pun câte unul în serile fără lună şi-o să pot să trec şi primăvara asta cu ele . Am gura uscată . Ce-ar fi să-mi mai torni o cafea ? Nu, fără zahăr , mai bine o gură de miere şi un ciob de soare , uite-l cum bate în geam ca o taxatoare sfioasă . Şi apoi cum să ieşim ? E devreme , cumplit de devreme şi afară miroase iar a pustiu…

Written by Rusu Gigi

martie 27, 2010 la 4:50 pm

13 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Aceste… astenii de primăvară oferă cititorului momente de desfătare literară maximă. Poate pare mult ceea ce scriu eu aici, poate că sunt acuzat de subiectivism. Şi ce dacă? Îmi place. Atunci când îmi place un text o spun.

    „Din greşeală am aruncat în foc o mână de încredere în mine pe care o găsisem răsfirată aiurea pe jos şi când mi-am dat seama era prea târziu . Am privit-o cum se mistuie în flăcările înalte şi bruma pe care am mai găsit-o am încuiat-o bine într-un sertar . Apoi am privit cum arde totul şi se preface în scrum . Eram atât de obosit încât atunci când am mai trecut o dată să inspectez şi am dat de o grămadă de vise nevisate încă , nu am mai avut puterea să le arunc chiar dacă unora le dăduseră colţii”…

    Pasul îmi reminteşte o poezie mai veche a mea, una în care dădeam foc iluziilor pentru a-mi face… iluzii la răsăritul soarelui. Ea a fost inserată într-o antologie a poeţilor contemporani apărută în această primăvară, editată de doamna Valentina Becart. Îmi permit să o alătur acestui comentariu:

    Iluzii personale

    Am curăţat un şemineu imaginar
    Din cabana mea imaginară
    Şi am aruncat în el, spre incendiere totală,
    Iluziile personale…
    Am aprins un trabuc imaginar,
    Am băut un strop de coniac vechi,
    Păstrat pentru ocazii deosebite,
    Şi am devenit călăul propriilor iluzii
    Fără să am vreo urmă de remuşcare…
    Am urmărit în tăcere cum fostele iluzii au ars…
    Mai întâi mocnit, ca într-un preludiu,
    Apoi cuprinse de flăcări hulpave,
    Mistuite grabnic şi transformate în cenuşă…
    „N-ai să poţi renunţa niciodată la iluziile tale…”
    Tânguirea iluziilor torturate
    Ajungea până la mine din şemineul imaginar,
    Dar am rămas mai departe în fotoliu,
    Trimiţând rotocoale de fum către tavan…
    Am fumat trabucul până la capăt,
    Am golit sticla de coniac,
    Păstrată pentru ocazii deosebite,
    Şi – privind pe fereastră către un munte imaginar –
    Am aşteptat răsăritul incandescent al soarelui
    Făcându-mi iluzii…

    Cu respect, la bună recitire!

    Cristian LISANDRU

    martie 28, 2010 at 12:34 am

  2. […] PRINTRE BLOGURI – RUSU GIGI (astenii de primăvară – 2);  MIKAEL EON (paradoxul luminii); BOGDAN BĂRBIERU (lansează un ziar online şi promit că eu voi […]

    URLET TRADUS «

    martie 28, 2010 at 12:37 am

  3. […] Multi ani cititorilor blogului […]

  4. Cristi ,
    Oricât le-am arunca în foc , iluziile nu pier niciodată .Şi-apoi , ce ne-am face fără iluziile noastre ?
    Frumoase versuri. O Duminică frumoasă…

    Rusu Gigi

    martie 28, 2010 at 9:50 am

  5. […] fiind o capodoperă a genului, îşi făcu în curând efectul, astfel că cei doi deveniră una, deşi Marcela […]

  6. LA MULTI ANI!!! tuturor cititorilor care poarta numele de flori si blogheritelor siblogherilor,o duminica minunata :)

    octavpelin

    martie 28, 2010 at 1:39 pm

  7. Octav ,
    O zi frumoasă şi ţie .

    Rusu Gigi

    martie 28, 2010 at 2:13 pm

  8. […] bugetul local. Indiferent dacă vine au nu un administrator public, situaţia este aceeaşi. Dar, probabil, vom fi ajutaţi să achităm toate plăţile restante şi într-un an de zile să o luăm de la zero şi să fie […]

  9. Adevarul e ca incinerarea – intre formele primitive de igienizare, sterilizare si alte astfel de intentii – este cel mai eficace mod de a scapa de vechiturile inutile.
    Primavara miroase intotdeauna si a fum…
    Totusi, atata energie termica eu nu as irosi…
    Pe foc as pune pirostrii, pe pirostrii ceaun de fonta si in ceaun as pune la topit „de plumbi”.

    KinR

    martie 29, 2010 at 11:07 pm

  10. […] cate am inteles de pe blogurile prietenilor PNL-isti, primarul Cristian Anghel nu este […]

  11. […] printre instantanee ce cuprind, de parc-ar înghiţi firesc, familiare rame între care-aşez un chip, un nor şi-ntotdeauna-un […]

  12. Relu ,
    Cred că e o idee foarte bună .Şi se potriveşte cu criza asta…

    Rusu Gigi

    martie 30, 2010 at 4:13 pm

  13. […] fiind o capodoperă a genului, îşi făcu în curând efectul, astfel că cei doi deveniră una, deşi Marcela […]

    Mirii mileniului III | Caius

    septembrie 21, 2010 at 7:15 am


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: