Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Astenii de primăvară ( I )

with 19 comments

Nu  ştiu cum de m-am pomenit cu oboseala asta pe cap . Cred că e ceva mai mult decât pot eu  să duc pe namâncate  , aşa că până să bagi tu de seamă o să o las pe aici pe undeva , o să strecor puţină sub masa asta pe care tocmai ai aşezat frumos ceştile pline de cafea iar restul ,  cât o să te întorci să iei plicurile de zahăr o să mă furişez şi o să-i dau drumul pe geam ; o să se audă doar pleosc câteva etaje mai jos şi eu o să par distrat şi o să spun ceva de genul…a răsărit soarele în sfârşit sau o altă banalitate  .

Le Passage 1956   Kay Sage

Era să uit … de fapt chiar cu soarele vroiam să încep . Ascultă-mă în linişte şi vezi-ţi de treaba ta . Am glumit cu nemâncatul . De fapt , am ciugulit câte ceva aşa că poţi să mănânci fără mine cât pofteşti  . Cum îţi spuneam , am deschis de dimineaţă uşa să ies  şi afară era atât de însorit  încât am rămas nu cu gura căscată ci cu ochii larg deschişi . Venind spre tine , mai întâi mi s-a părut că şoseaua se răsuceşte ba într-o parte ba în alta şi trecătorii au reflexe verzui ,  semafoarele se aprindeau şi se stingeau aiurea şi o salvare se chinuia să treacă printre noi ca printre popice ; apoi am simţit o jenă sub pleoape şi acum cred că mi-a intrat un ciob de soare în ochi . Degeraba te umflă râsul ,  aceea e altă poveste . era iarnă şi altcuiva îi  intrase un ciob de gheaţă , mai era şi o Crăiasă a Zăpezii şi o iarnă fără sfârşit . Aici , iarna moare frumos şi paşnic , îi mai zăreşti în treacăt câte o coastă pe dealuri , câte un deget prelung pe marginea drumului dar ghearele cu care ne  sfâşia până mai ieri s-au topit deja şi în urmă a rămas numai miros de fum şi frunze putrede . Am o rugăminte . Nu vreau să mai vorbim despre politică . Am pus atâta suflet că acum nu mi-a mai rămas cine ştie ce şi pentru mine  . Mi se întâmplă să-l mai  caut din reflex din când în când , aşa că pun mâna şi în locul acela din piept în care-l simţeam  dau doar de un gol care creşte uşor , uşor . Dacă nu sânt atent în curând o să mă înghită cu totul . Şi , colac peste pupăză , simt şi o durere surdă în tâmple , de fapt s-o spun pe cea dreaptă  mă doare capul de-a binelea şi tocmai acum te-ai apucat să  dansezi .  Nu dansezi ? E în regulă , te cred dar  atunci de ce naiba ţi se alungeşte faţa ? Ţi-am spus eu. Afurisitul de ciob din ochi îmi joacă feste , simt şi acum o zgârietură care nu se potoleşte şi văd totul anapoda  . Să fiu sincer , acum mă uit la tine şi-ţi văd numai urechile .Nu ştiu cum reuşeşti să te ascunzi în spatele lor dar îţi mulţumesc oricum pentru cafea . Cum te privesc din profil , semeni mult cu tipul de la emisiunea de aseară . era chel , cu urechile mari cât ale tale şi o pereche de ochelari pe ochi . Era portocaliu şi avea o placă . Orice îl întreba moderatorul , el punea placa lui . Era atât de previzibil încât uneori cei din platou nici nu-l mai ascultau ; discutau în legea lor  iar el îşi turuia mulţumit  în colţul lui lecţia , se ascundea ca şi tine , în dosul urechilor şi gâfâia   ca un şcolar cuminte care şi-a isprăvit tema . Ca şi jurnalista aceea care-şi strânge buzele  , se strâmbă şi sâsâie oridecâte ori are prilejul…P SSSSSSSSSSSSSSSSSS D-ul zice  , apoi îşi dă ochii peste cap  părând că ştie ea ce ştie . Cum naiba faci ? Ai început să te destrami încet şi abia de te mai văd . Cred că sânt obosit şi prin vene-mi curge plumb nu sânge . Am sorbit din cafea  , am privit afară pe geam şi acum eşti iar la locul tău şi urechile –mi par a fi în ordine . Sigur , nu mai vorbim despre politică ; vorbim despre ce vrei tu .  Despre viaţa mea vrei ?  Ce să-ţi spun despre ea  ? Crezi că apuc să trăiesc ? Cel mult câteva minute pe zi , uneori chiar două sau trei ore pe furate . Ce credeai că e viaţa ? O înşiruire de show-uri  ? Mai bine să ne terminăm cafeaua în linişte şi apoi să privim fără cuvinte  soarele  , poate-mi iese naibii ciobul din ochi.

Written by Rusu Gigi

martie 19, 2010 la 7:02 pm

19 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. „Era portocaliu şi avea o placă . Orice îl întreba moderatorul , el punea placa lui . Era atât de previzibil încât uneori cei din platou nici nu-l mai ascultau ; discutau în legea lor iar el îşi turuia mulţumit în colţul lui lecţia , se ascundea ca şi tine , în dosul urechilor şi gâfâia ca un şcolar cuminte care şi-a isprăvit tema . Ca şi jurnalista aceea care-şi strânge buzele , se strâmbă şi sâsâie oridecâte ori are prilejul…P SSSSSSSSSSSSSSSSSS D-ul zice , apoi îşi dă ochii peste cap părând că ştie ea ce ştie”…

    Evident, portocaliul este o specie pe cale de dispariţie, însă se agaţă cu ghearele, dinţii şi tupeul de orice. Numai pentru a o mai duce bine oareşce vreme. El trăieşte pe lângă casa băsescului, fără de băsesc devine melancolic şi visează la sinuciderea prin asfixierea cu gogoşile turnate altora. Învaţă pe de rost ceea ce i se transmite din „pădurea tutelară” – vorba lui Toma Caragiu – şi recită în direct şi la ore de vârf. Şi dacă îl trezeşti noaptea din somn turuie papagaliceşte, de unde şi zvonul venit pe surse că toţi papagalii evadează din colivii pentru a nu fi vopsiţi cumva în portocaliu… S-ar compromite iremediabil…

    Cristian Lisandru

    martie 19, 2010 at 8:29 pm

  2. Da! Urecheatul – si nu cel de pasti, cu ouale rosii, ci cel de craciun, pe care-si puneau magii desagii – incerca sa faca totul in studiou subUrban.

    Referitor la suflet, si eu credeam ca ciuma rosie scosese sufletul din mine dar prin ’87, brasovenii au inceput sa ma reinsufleteasca. Se pare ca – intr-adevar – istoria-i total lipsita de fantezie.

    O seara placuta de la
    Relu.

    KinR

    martie 19, 2010 at 8:30 pm

  3. Cristi ,
    Uneori mă amuză specimenele , alteori mă simt jenat dar în sinea mea sper să ne trezim până la urmă .

    Rusu Gigi

    martie 19, 2010 at 8:58 pm

  4. Relu ,
    Eu simt că ne-am lăsat prea mult prostiţi . Ar cam fi timpul să ne deşteptăm .

    Rusu Gigi

    martie 19, 2010 at 9:02 pm

  5. nu e paradoxal ca, in timp ce prostitorii gasesc mereu noi si noi metode de prostit, istoria se repeta?

    referitor la prostie si desteptaciune, prinse in increngatura cauzelor si efectelor, am reflectat de multe ori.

    azi cred asa:
    http://proze-kinr.blogspot.com/2008/02/principiul-lui-huygens-cugetari-si.html

    KinR

    martie 19, 2010 at 11:48 pm

  6. […] necesară o dizertaţie care să-ţi explice, privitorule, ce se vede. Cuvinte cheie: metamorfoză, germinaţie, criptare-decriptare, palimpsest, inefabil, paradoxal, rigoare, vizibil-invizibil, nutrire, […]

  7. […] PRINTRE BLOGURI – IOAN USCA (Mir0zna… – 16); RUSU GIGI (astenii de primăvară); MARIA POSTU (… e rândul poveştii tale); ADA RUS […]

  8. Relu ,
    Interesante reflecţiile şi cât se poate de adevărate . Tocmai le-am citit . E o adevărată aventură oscilaţia asta între prostie şi deşteptăciune .

    Rusu Gigi

    martie 20, 2010 at 9:23 am

  9. Gigi,din pacate populatia romana este prostita si nu vad cale de intoarcere de la DICTATURA INSTAURATA DE REGIMUL BASESCU,asa ca romanii pot avea astenii de primavara inca din ’90,o saptamana minunata !

    octavpelin

    martie 23, 2010 at 1:21 pm

  10. […] un indicator, maine o inscriptie, poimaine maghiara limba oficiala in Covasna si […]

  11. Imaginea iernii ce-si rasfirase coastele slabe pe cate un deal e una din metaforele ce m-au sedus, recunosc. Multumesc (si) pentru scriitura asta, nea’ Gigi.

    teonegura

    martie 23, 2010 at 11:41 pm

  12. „Aici , iarna moare frumos şi paşnic , îi mai zăreşti în treacăt câte o coastă pe dealuri , câte un deget prelung pe marginea drumului dar ghearele cu care ne sfâşia până mai ieri s-au topit deja şi în urmă a rămas numai miros de fum şi frunze putrede .”
    Cum nu am putut selecta tot textul, am ales pasajul care mi-a creat prelung senzaţia de gheaţă în ceafă… Extraordinare sentimente dau cuvintele tale. Minunat!

    Ada Rus

    martie 24, 2010 at 9:29 am

  13. Ada ,
    Cu iarna şi cu gheaţa în ceafă am scris şi eu . Mulţumesc…

    Rusu Gigi

    martie 24, 2010 at 12:20 pm

  14. Teo ,
    Mulţumesc şi eu pentru aprecieri . Acum , până şi coastele iernii sânt de domeniul trecutului .

    Rusu Gigi

    martie 24, 2010 at 12:22 pm

  15. […] – care formeaza acest partid sunt niste tradatori egoisti care din dorinta nemasurata de putere au trecut in tabara […]

  16. Cunosc senzatia de liniste ce te curpinde dimineata , cand aroma cafelei te alinta. Soarele da o lumina speciala, gandurile de peste noapte se aseaza…

    Elisa

    martie 24, 2010 at 10:46 pm

  17. […] la Belgrad, in amintirea victimelor, au rasunat sirenele timp de 1 […]

  18. […] cine serveste agentia de stiri care a primit transcripturile privind interceptările ambientale si telefonice din dosarul Voicu […]

  19. […] Rusu Gigi […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: