Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Coborârea

with 27 comments

Cobora de câtva timp scările , depăşindu-şi cu greu senzaţia de sufocare . Erau de lemn , lustruite şi scârţâiau la orice pas făcut . Când Doamne iartă-mă am urcat atâtea  ?  , se întrebă sufocându-se  . La capătul scării se opri şi căută o uşă dar în loc de asta găsi numai săgeata vopsită în roşu sub care scria  coborâre şi văzu un alt rând de scări la fel de lustruite . 

giorgio-de-chirico    ettore-e-andromaca

Se prinse da balustradă şi porni să coboare iar  încercând să-şi ordoneze totul în minte , încercând să înţeleagă . Toată dimineaţa îşi făcuse curaj , îşi luase haina cea nouă şi se învârtise pe străduţele din jur fără să fie prea atentă , intrase în magazinele de confecţii şi se uitase cu o aparentă curiozitate la marfa expusă , trecuse în fugă prin piaţă fără să se hotărască să cumpere ceva  şi în cele din urmă  urcase treptele la Şomaj  şi aşteptase  la uşă . Holul şi birourile erau noi şi străluceau de curăţenie dar mirosea a vechi ca şi cum pereţii cei noi erau numai o haină dedesubtul căreia zăcea un trup bătrân . Mirosul i se părea atât de puternic încât simţise  nevoia să iasă dar era prima la rând , uite că-s şi eu prima odată  , îşi zise şi un început de zâmbet îi răsări pe faţă . Bărbatul din spatele ei stătea încovoiat ca un crab  şi gâfâia …arată a şomer vechi gândi ea  în curând o să arăt şi eu ca un crab , o să aştept ciuciulită pe scaun să sune poştaşul şi o lacrimă îi ţâşni necontrolată . Apoi o chemase înăuntru şi o tipă ţâfnoasă o muta ba într-o parte , ba în alta a biroului şi o întreba mereu aceleaşi lucruri până ce o apucase lehamitea . Ce dacă e 8 martie  ? Crezi că mie-mi convine să fac aici dosare ?  Nu putea fi atentă . La naiba cu 8 martie … În minte împărţea indemnizaţia  de şomaj pe zile , pe rate , pe facturi şi o lua iar de la capăt  . Uşa  se deschise  şi intrase şi crabul . Stâtea iar în spatele ei şi-l simţea contorsionat , uite că-i smulsese şi un zâmbet ţâfnoasei din faţă  . Semnă şi ieşi . Apoi începu să coboare . Se auzea larma străzii …calgon , ţipa cineva , cinci lei calgonu ‘ , flori , lumânări , mărţişoare . Simţea aerul rece şi izul de mititei amestecat cu ceaţa aceea colorată şi sulfuroasă ce aluneca dinspre combinat , auzea chiar lângă ea sirena ambulanţei şi cobora , cobora , numărând şi încurcând treptele , sărind din două în două şi obosind , luând-o de la capăt , scări ce se roteau şi se isprăveau în holuri închise ca să o ia de la capăt încă şi încă o dată . Nimeni nu urcase pe lângă ea ; auzea doar sus , în spatele ei paşii  celor ce coborau şi treptele scârţâind , ţipând parcă în gol şi zărea lumina chioară pâlpâind  în ritmul paşilor . Obosise şi ar fi vrut să se oprească dar scările o îndemnau să coboare , să coboare la nesfârşit , parcă se prăvăleau în jos şi nici un hol spre ieşire , nici o uşă  ;  cobora şi paşii celorlalţi o acompaniau ca într-un marş trist pe când  treptele se curbau şi tremurau lustruite sub greutatea lor . – Calgon….5 lei calgonu’ avem , ţipau tot mai departe vânzătorii ambulanţi , flori de 8 martie şi îngeri de carton , hamuri noi , botniţe şi aspra de baie , mărţişoare …şi ea cobora mereu ştiind de acum că toate scările au un singur sens , împărţind în minte indemnizaţia de şomaj pe săptămâni şi zile , pe pâini negre şi kilograme de carne . Aluneca mereu ca într-un vârtej , pe scările în spirală , dizolvându-se cu fiecare pas pe când martie se bălăbănea îngheţat pe străzi ca un om turmentat printre vânzătorii de calgon.

Written by Rusu Gigi

martie 8, 2010 la 7:40 pm

Publicat în Insomnii în doi

27 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Sunt primul. Asta-mi place… Un alt text frumos, frumos, frumos… Am să pun mâine un link către el, merită.

    „Semnă şi ieşi . Apoi începu să coboare . Se auzea larma străzii …calgon , ţipa cineva , cinci lei calgonu ‘ , flori , lumânări , mărţişoare . Simţea aerul rece şi izul de mititei amestecat cu ceaţa aceea colorată şi sulfuroasă ce aluneca dinspre combinat , auzea chiar lângă ea sirena ambulanţei şi cobora , cobora , numărând şi încurcând treptele , sărind din două în două şi obosind , luând-o de la capăt , scări ce se roteau şi se isprăveau în holuri închise ca să o ia de la capăt încă şi încă o dată”…

    O lume normală care interferează cu alta sau altele. Anormale.

    Cristian LISANDRU

    martie 8, 2010 at 8:25 pm

  2. Cristi ,
    De fapt am vrut să scriu despre mărţişoare şi flori dar apucasem să citesc feţele pe stradă şi aşa a ieşit. Mulţumesc pentru aprecieri .

    Rusu Gigi

    martie 8, 2010 at 8:30 pm

  3. Pai tocmai de aia a iesit atat de frumoasa povestea….sa ne uitam in jur,ca de acolo curg sentimentele…o primavara linistita va doresc.

    DANIELA

    martie 8, 2010 at 11:00 pm

  4. Daniela ,
    Acum , în jur e multă tristeţe , e un fel de amestec între lacrimi şi mărţişoare . La mulţi ani pentru ieri !

    Rusu Gigi

    martie 9, 2010 at 6:53 am

  5. „şi în cele din urmă urcase treptele la Şomaj şi aşteptase la uşă” – Saptamana asta trebuie sa ma duc la somaj sa imi depun doasrul.
    Imi caut din septembrie 2009 de lucru…..
    „În minte împărţea indemnizaţia de şomaj pe zile , pe rate , pe facturi şi o lua iar de la capăt”
    Nu stiu cum naiba o sa ma descurc cu 4-5 milioane si sa ii ajut si pe parinti.

    theodora0303

    martie 9, 2010 at 12:33 pm

  6. […] 22. Expert Gigi […]

  7. Ai dreptate Gigi,lacrimi si martisoare,ieri am vazut insa multe flori,ca niciodata,am fost la Negresti-Oas,ori acolo oamenii o duc mai bine,ori sunt mai fericiti,cu mai putina apasari,nu stiu ce sa cred,cert este un lucru,toata lumea era cu flori,barbatii pregatiti sa le ofere ,femeile cu ele in mana…chiar daca e o sarbatoare comunista cica,mi-a adus senin in suflet…am primit si eu cateva buchete.
    Azi sunt cei 40 de muceniti,asa ca-ti doresc zi cu multe pahare de vin,zi vesela…ca doar se spune ca azi sarbatoriti voi barbatii…

    Tasha

    martie 9, 2010 at 2:08 pm

  8. Tasha ,
    Lumea se mişcă , fie că e criză fie că nu . Am văzut şi eu florile şi mărţişoarele dar am zărit şi neliniştea şi oftaturile . Mă rog oricum să treacă odată şi criza asta. Mulţumesc pentru urare .Sărbătorim desigur dar e vin pentru toată lumea…

    Rusu Gigi

    martie 9, 2010 at 2:31 pm

  9. Theodora ,
    Din păcate asta e ţara în care ne mişcăm . E păcat ca oameni ca tine îşi găsesc greu de lucru.Mă rog ca neam să putem să ne trezim odată…

    Rusu Gigi

    martie 9, 2010 at 2:34 pm

  10. „– Calgon….5 lei calgonu’ avem , ţipau tot mai departe vânzătorii ambulanţi , flori de 8 martie şi îngeri de carton , hamuri noi , botniţe şi aspra de baie , mărţişoare …şi ea cobora mereu ştiind de acum că toate scările au un singur sens , împărţind în minte indemnizaţia de şomaj pe săptămâni şi zile , pe pâini negre şi kilograme de carne . Aluneca mereu ca într-un vârtej , pe scările în spirală , dizolvându-se cu fiecare pas pe când martie se bălăbănea îngheţat pe străzi ca un om turmentat printre vânzătorii de calgon.”

    Realismul, aproape violent, al descrierii, amalgamul de senzaţii, de percepţii şi trăiri, mă duc cu gândul la „Ce dacă vine primăvara/Atâta iarnă e în noi/Că martie se poate duce/Cu toţi cocorii înapoi…”. Din păcate, în sufletul nostru, n-au mai rămas setate decât cuvinte ca „îngheţ/at”, „coborâre”, „un singur sens”, „lacrimi” şi lista poate continua în acelaşi registru. Nu mai ştim să ne bucurăm; nu ne mai permitem luxul; uneori mă tem ca nu cumva cuvântul să dispară din dicţionar sau că o să-l căutam la „arhaisme”.

    Deşi tristă povestea ta, mi-a plăcut modul în care ai descris un fapt simplu dar atât de real, de viaţă.

    Maraton fără final

    Mirările mele
    mă hăituiesc neobosite
    şi eu alerg pierdută
    printre întrebări nepuse…
    negândite…

    şi mă dor pleoapele,
    de la atâta alergat
    şi mâinile mă dor,
    de la atâta frământat
    de cuvinte şi de visuri
    rătăcite…

    Iar sufletul…
    Sufletul mi se chirceşte
    neputincios
    în gândurile de altădată,
    încet, picătură cu picătură,
    pagină cu pagină,
    scrisă sau nescrisă,
    metodic şi dureros.

    Şi, cu cât vreau mai mult să scap
    din acest maraton fără final,
    mirările mele
    şi intrebările
    şi visurile rătăcite
    devin şi mai acute
    şi mai neobosite…

    Mă bucur să te cunosc.
    Cu prietenie,
    Adele

    noaptebunacopii

    martie 9, 2010 at 3:01 pm

  11. Azi este ziua noastra,LA MULTI ANI!

    octavpelin

    martie 9, 2010 at 3:03 pm

  12. Octav ,
    Eu număr în continuare paharele şi mă minunez ce mult mai e până la 40…

    Rusu Gigi

    martie 9, 2010 at 3:12 pm

  13. Adele ,
    Mulţumesc pentru cuvintele frumoase .Mai mereu în spatele unui zâmbet se ascunde câte o nelinişte . Frumoasă imaginea maratonului , trebuie să alergăm fără încetare oricât de epuizaţi am fi…

    Rusu Gigi

    martie 9, 2010 at 3:17 pm

  14. Mulţumesc şi eu.
    Da, trebuie să alergăm mereu, din păcate sau din fericire, cine mai poate şti, cine mai poate măsura?

    Adele

    noaptebunacopii

    martie 9, 2010 at 3:20 pm

  15. Adele ,
    Mă gândeam uneori că sântem asemeni rechinilor care nu pot să respire decât atunci când înoată…Dacă te opreşti nu ştii dacă o mai poţi lua din loc…

    Rusu Gigi

    martie 9, 2010 at 3:23 pm

  16. Hm, este unul din paradoxul lui „a fi”. „Ce-i viaţa/Cum cată ea să fie?” Nu?

    Cu bine,

    noaptebunacopii

    martie 9, 2010 at 3:29 pm

  17. […] Rusu Gigi – Coborârea […]

  18. Multumesc frumos…e ciudat,dar placut surprinsa…sunteti primul barbat care m-a felicitat de ziua asta;prinsi in vartejul asta nebunesc,Doamne cum uitam de gesturi mici dar profunde!Multumesc.

    DANIELA

    martie 10, 2010 at 1:19 am

  19. Bună dimineaţaaa! Mobilizarea la joacă:

    http://noaptebunacopii.wordpress.com/2010/03/10/sa-ne-jucam-si-sa-provocam-iarna-la-duel/

    Cu prietenie,
    Adele

    noaptebunacopii

    martie 10, 2010 at 11:08 am

  20. Adele ,
    Aici e iarnă şi mă mobilizez cam greu .

    Rusu Gigi

    martie 10, 2010 at 1:30 pm

  21. Nu pot să cred că îi dai câştig de cauză! :( Trebuie să faci şi tu recurs la prea multă realitate, alături de noi! Deci, mobilizarea! :)

    noaptebunacopii

    martie 10, 2010 at 1:44 pm

  22. Parc-ai transpus in randuri drumul oaselor prin viata, nea’ Gigi… Ma si intreb daca mai mult urcam sau numai coboram…in berna.

    teonegura

    martie 10, 2010 at 2:46 pm

  23. Teo ,
    Acum , din câte bag eu seama coborâm . Să sperăm că o să şi urcăm cândva…

    Rusu Gigi

    martie 10, 2010 at 4:08 pm

  24. […] Cariermedia, Ela, Ariana, Le Petite Prince, Răzvan, Corina, Mirko (pe moment, link întrerupt), Gigi, Călător, Dionis, Geeo, Ralu, Lisabeth, Paul, Joy, Vladimir, Caramea, Narcis, Blog de joacă şi […]

  25. […] regrete explicite dar plină de reproş nu ar fi existat… Mai e şi tonul amar din scriitura lui Gigi Rusu! „Nu putea fi atentă. La naiba cu 8 martie… În minte împărţea indemnizaţia de şomaj pe […]

  26. Nu te-ai putut mobiliza dar te invit să:

    http://noaptebunacopii.wordpress.com/2010/03/11/si-uitati-ce-a-iesit-din-joaca-noastra/

    Numai bine,
    Adele

    noaptebunacopii

    martie 11, 2010 at 5:40 pm

  27. […] Ori mireasa nu e totdeauna o femeie…Mireasa poate fi…o ȚARĂ, un continent, o IDEE! Va sfârși prin a cădea în PLASA VIOLETĂ: […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: