Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

În tren

with 27 comments

Trenul se târăşte   obosit printre stâlpii aplecaţi ca nişte săbii scoase din teacă şi abandonate alandala pe câmpul de luptă  şi în compartiment miroase  a muşama veche şi a gaz .

Tomorrow is Never- Kay Sage

Călătorii au  feţele cenuşii de nesomn şi se strecoară tiptil  câte unul în visul celuilalt să se odihnească . Am simţit la timp un intrus , se făcuse mic  cât un gândac şi mi se tupila undeva în spatele frunţii . Abia mă trezisem dintr-un somn lung de câteva zile şi eram slăbit de sete şi de un soi de febră când i-am auzit tusea seacă . L-am apucat cu toate degetele şi l-am aruncat pe tavan , unde s-a lăbărţat mai întâi şi a curs apoi în visul femeii de lângă  geam . Aceea a icnit scurt şi a continuat să viseze visul celuilalt ca şi cum era propriul ei vis .

Joan-Miro-la-masia

Nici nu-mi mai amintesc cât a trecut de când m-am urcat în tren şi habar n-am cum mai arată gara . Ca prin ceaţă văd ţiglele roşii şi florile de plastic de pe peron , mă apropii uşor de tabla albastră pe care scrie numele gării dar literele o iau razna şi încep să joace . Oricât mă străduiesc , nu-i pot citi numele . Poate în timp ce dormeam , cineva s-a strecurat în visul meu şi l-a şters din nebăgare de seamă . În primele zile , copacii treceau în viteză pe lângă geam şi căsuţele lipite de spatele noduros al câmpiei apăreau şi dispăreau ca nişte semnale S.O.S. Conductorul era atât de gras că abia se strecura pe culoar şi-şi băga numai şapca de pe cap şi mâna dreaptă   în compartiment . Unul câte unul , ne ridicam şi-i întindeam biletul . Dacă era întuneric , ascultam cu urechile ciulite chiţcăitul metalic al capsatorului şi cădeam apoi la loc  pe banchetă . Până la urmă ,  biletele deveniseră aproape de nefolosit , aşa că am început să-i întindem la întâmplare câte o bancnotă câte o filă de carte sau câte o chitanţă veche pe care conductorul o perfora cu aceeaşi precizie . După un timp , copacii au început să se mişte din ce în ce mai încet şi locomotiva a prins a obosi . Unul cîte unul am început să vociferăm că întârziem , deşi dacă ne-ar fi luat pe fiecare în parte ar fi trebuit să recunoaştem că de mult nu ne mai aştepta nimeni la capătul drumului . Apoi ne-am resemnat şi am început să ne ascundem  unul în spatele altuia ca după o perdea de unde am continuat să-i observăm pe ceilalţi din afară . Câte unul sau câte una , plictisiţi de rutina zilnică au început să se strecoare în visele celor de lângă ei şi să le amestece cu ale lor . Conductorul nu poate face nimic în sensul ăsta . La ore fixe ne aduce platoul cu sandwichuri sleite de la vagonul restaurant şi câte o sticlă cu apă plată . De atâta mişcare  a început să slăbească şi acum pe uşa compartimentului îi intră aproape o jumătate de burtă . În primele zile făceam vizite de curtoazie vecinilor de compartiment dar asta nu putea dura la nesfârşit . Erau atâţia ochi ce te urmăreau încât ajungeai la locul tău perforat ca un svaiţer . Cel mai neplăcut moment a fost când a ajuns la noi zvonul  că mecanicul s-a îmbolnăvit . Adevărul e că de câteva zile , locomotiva mergea ca beată şi noi , scufundaţi în vagoane ne uitam cum aceaşi copaci se mişcă greoi dintr-un capăt în altul al geamului . Conductorul ne aduce din ce în ce mai puţine sandwichuri şi apa plată are gust de gaz . Râde gros şi ne spune bancuri fără perdea de care râde numai el . Îl asigurăm că sântem cu toţii bine şi  numai  de formă coborâm bagajele şi răscolim prin ele de parcă nu am ştii că sânt pline doar de cărţi vechi şi haine demodate . Le urcăm apoi la loc , inutile şi cădem în somn de unde ne trezeşte doar clănţănitul sec al capsatorului .

Untitled-1941- Kai Sage

Nimeni nu vorbeşte despre asta dar nu e greu de înţeles că mecanicul e în agonie şi nu peste mult timp , trenul o să înţepenească de tot între copacii ce seamănă unul cu altul de parcă ar fi traşi la xerox . Îmi înfund buzunarele cu sandwichuri sleite şi sticle de apă şi stau de veghe ca nimeni să nu se mai strecoare nepoftit în  visele mele pe când roţile scrâşnesc ca în nisip şi gara , ultima gară dansează încă năucitor de departe în noapte ca o Fata Morgana .

Written by Rusu Gigi

februarie 26, 2010 la 7:54 pm

27 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. descriptiv, ficţional, un text care intră, poftit sau nu, pe sub pielea frunţii, în visele noastre. viaţa. acest vis care poate să fie uneori coşmar, uneori plutire. ultima gară? întotdeauna mai există o „fată morgana”. weekend plăcut!

    Costin Tanasescu

    februarie 26, 2010 at 8:15 pm

  2. Costin ,
    Depinde de cum ţinem pleoapele , uneori e un vis , alteori un coşmar . O seară senină …

    Rusu Gigi

    februarie 26, 2010 at 8:21 pm

  3. Acum am vazut ca nu sunteti in blogrollul meu.
    Corectez chiar acum greseala
    O seara buna!

    theodora0303

    februarie 26, 2010 at 9:48 pm

  4. „Ca prin ceaţă văd ţiglele roşii şi florile de plastic de pe peron , mă apropii uşor de tabla albastră pe care scrie numele gării dar literele o iau razna şi încep să joace . Oricât mă străduiesc , nu-i pot citi numele . Poate în timp ce dormeam , cineva s-a strecurat în visul meu şi l-a şters din nebăgare de seamă . În primele zile , copacii treceau în viteză pe lângă geam şi căsuţele lipite de spatele noduros al câmpiei apăreau şi dispăreau ca nişte semnale S.O.S. Conductorul era atât de gras că abia se strecura pe culoar şi-şi băga numai şapca de pe cap şi mâna dreaptă în compartiment”…

    Am subliniat pasajul – hai să-i spunem preferat – care mi s-a aşezat cel mai aproape de… vis. O călătorie literară de toată frumuseţea. Aşteptam cu nerăbdare o nouă postare, iar nerăbdarea a fost răsplătită… Din plin.

    Să mai selectaz ceva – „Adevărul e că de câteva zile , locomotiva mergea ca beată şi noi , scufundaţi în vagoane ne uitam cum aceaşi copaci se mişcă greoi dintr-un capăt în altul al geamului”… Cred că această frază se poate aplica şi în realitatea pe care o trăim cu toţii. Însă este păcat de frumuseţea textului pentru a-l duce în derizoriul din stradă… O seară bună vă doresc…

    Cristian LISANDRU

    februarie 26, 2010 at 9:51 pm

  5. Cristi ,
    Aveţi dreptate cu al doilea fragment . Am pornit de la ideea că rătăcim conduşi de o locomotivă beată cu mecanicul în agonie dar am ezitat să cobor în politică . Am ştiut că e suficient . Un week -end frumos …. o să vă privesc de la geamul vagonului meu…

    Rusu Gigi

    februarie 26, 2010 at 10:17 pm

  6. […] RUSU şi o călătorie cu trenul. […]

    PLOUA. CU SPUME… «

    februarie 27, 2010 at 12:05 am

  7. Calatoria prin viata nu-i deloc usoara,ba uneori chiar imprevizibila,pornesti spre o tinta si ajungi aiurea…mi-a placut mult sfarsitul…”ultima gară dansează încă năucitor de departe în noapte ca o Fata Morgana .”
    Sa ai un weekend cu vise placute!…un weekend implinitor!

    tasha

    februarie 27, 2010 at 9:51 am

  8. […] LIBER. Indiferent de ce parte a baricadei politice se află, ei sunt CAPTIVANȚI, SURÂZĂTORI, CREATIVI, INDRĂGOSTIȚI, sunt FINI DEGUSTĂTORI DE ARTĂ, DE IDEI, POEȚI ÎNCĂ NEDESCOPERIȚI, […]

  9. Gigi,chiar acum am sosit si cata dreptate ai,trenul avea si o intarziere de peste o ora,un weekend minunat :)

    octavpelin

    februarie 27, 2010 at 1:19 pm

  10. Extrem de plăcut ritmul scrisului tău.

    Resemnarea i-a cuprins ca o molimă pe cei care întind biletele la perforat iar mecanicului nu-i mai pasă dacă e azi sau e ieri :)

    gabi

    februarie 27, 2010 at 4:00 pm

  11. Tasha,
    Ultima gară e bine să o visezi doar şi să ajungi la ea cât mai târziu cu putinţă .Mulţumesc pentru urări . Un sfârşit de săptămână cât mai linişit…

    Rusu Gigi

    februarie 27, 2010 at 4:09 pm

  12. Octav ,
    În ora aceea ai rătăcit de la o gară la cealaltă ca de la un capăt la celălalt al zilei…Un sfârşit de săptămână cald şi senin…

    Rusu Gigi

    februarie 27, 2010 at 4:12 pm

  13. Gabi ,
    De fapt cred că ne temem să ajungem în gară , dacă o gasim pustie ? Mulţumesc pentru gândurile bune.

    Rusu Gigi

    februarie 27, 2010 at 4:18 pm

  14. „Nimeni nu vorbeşte despre asta dar nu e greu de înţeles că mecanicul e în agonie… ” Trenul trebuie sa mearga mai departe. Mecanicul ar trebui schimbat. Nimeni nu vrea ca trenul sa se opreasca undeva in camp. Chiar daca ne asteapta sau nu cineva…. trebuie sa ajungem in gara.

    theodora0303

    februarie 27, 2010 at 8:49 pm

  15. Theodora ,
    Sper să ne rupem odată din stare asta de contemplare şi să schimbăm mecanicul . Gara ne aşteaptă cuminte undeva.

    Rusu Gigi

    februarie 27, 2010 at 9:01 pm

  16. Frumos si totusi trist, adevarat…

    Alexandru Marin

    februarie 28, 2010 at 3:03 pm

  17. Alexandru ,
    Mulţumesc pentru aprecieri şi pentru vizita.

    Rusu Gigi

    februarie 28, 2010 at 4:48 pm

  18. „Călătorii au feţele cenuşii de nesomn şi se strecoară tiptil câte unul în visul celuilalt să se odihnească . Am simţit la timp un intrus , se făcuse mic cât un gândac şi mi se tupila undeva în spatele frunţii . Abia mă trezisem dintr-un somn lung de câteva zile şi eram slăbit de sete şi de un soi de febră când i-am auzit tusea seacă . L-am apucat cu toate degetele şi l-am aruncat pe tavan , unde s-a lăbărţat mai întâi şi a curs apoi în visul femeii de lângă geam .”
    Mi-a plăcut pasajul acesta în mod deosebit. Iar textul tău nu are nevoie de intruziunea vreunui comentariu de-al meu.
    Frumos!

    Ada Rus

    februarie 28, 2010 at 11:42 pm

  19. Ada ,
    Bine ai venit în tren .Îţi mulţumesc pentru apărecieri .

    Rusu Gigi

    martie 1, 2010 at 7:59 am

  20. Ma urc si eu in tren daca-mi permiti, nea’ Gigi, promit sa dreg cum pot atmosfera cu niscaiva muzica buna… Niciodata gara urmatoare nu e ultima, pentru motivul ca…sfarsitul nu-i aici.

    teonegura

    martie 3, 2010 at 2:09 pm

  21. teonegura

    martie 3, 2010 at 2:10 pm

  22. Teo ,
    Cu muzică bună gările mai pot aştepta .E loc şi controlorul pare de treabă.

    Rusu Gigi

    martie 3, 2010 at 4:58 pm

  23. Mi s-a făcut brusc frig, citind.
    Am primit în nări mirosul mușamalei de vinilin și a vaselinei stătute, din trenurile copilăriei.
    Atunci, trenurile duceau toate spre fericire.
    Astăzi, trenurile duc toate într-un singur lor.

    Gabriela Savitsky

    martie 4, 2010 at 11:34 am

  24. scrii foarte frumos…te voi vizita din nou, cat de curand. esti interesat de link exchange? daca da, anunta-ma pe blogul meu, te rog. :)

    Pucca

    martie 4, 2010 at 1:39 pm

  25. Gabriela ,
    Asta pentru că mecanicul e trotilat rău şi noi visăm în vagoane în loc să-l luăm la rost .

    Rusu Gigi

    martie 4, 2010 at 3:30 pm

  26. Pucca ,
    Mulţumesc pentru vizită şi pentru aprecieri .

    Rusu Gigi

    martie 4, 2010 at 3:31 pm

  27. […] mai scris cutare despre care-ți place cum scrie și e primul pe care-l citești în fiecare zi, ce felie literară ingenuă și proaspătă a mai tăiat din peretele imaginației cutare, și ce stropi de culoare și lumină a mai surprins […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: