Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Dimineţi de iarnă

with 13 comments

Claude Monet. Ice on the Seine near Bougival.

Ca nişte sloiuri buimace , scăpate de sub control şi purtate de ape repezi şi tulburi , aşa se bulucesc dimineţile peste mine . Îmi ridic capul din somn şi primesc în plină figură loviturile lor de berbece. Vin una peste alta , dimineţi slinoase de iarnă , fără nici o urmă de lumină peste dimineţi îngheţate , dimineţi ceţoase împinse de curenţi peste cele aiurite cu totul , se ciobesc lovindu-se de  dimineţile palide şi se scufundă ca să-mi  ţâşnească mai apoi pline de mâl direct în figură . Îmi ridic capul din vis  şi trag aer în piept , miroase a luni îmi spun şi dimineaţa mă loveşte pe neaşteptate . Cele de marţi alunecă pe dedesubt şi mă răstoarnă cu totul ; ies ud şi ciufulit şi nu apuc să-mi pun gândurile la uscat că alunecă peste mine miercuri , unsoroasă şi grea ca o piatră de moară . Privesc în oglindă şi-mi acopăr cu greu vânătăile . Joi mă ia cu valul şi plutesc în neştire până ce colţuri sfărâmate din celelalte dimineţi mă ajung din urmă şi mă  macină până la sânge . Dimineaţa de vineri mă ia tot timpul pe nepregătite . Îi aştept lovitura din partea stângă şi strâng din pumni . Mereu ţâşneşte de altundeva , dintr-o altă dreaptă pe care nici nu bănuiesc că o am . Sâmbăta o văd de departe . Curge leneş odată cu apa şi  nu-mi fac iluzii . Ştiu că asemenea aisbergului , partea ei  imensă şi grea e scufundată . Duminica pluteşte ca un sloi fără capăt  şi cioburi din celelalte dimineţi se rotesc în jurul meu în vârtejuri neştiute . Închid ochii şi nu-i mai deschid până ce nu miroase iar a luni . Şi iarna se schimonoşeşte pe geam ca o dimineaţă lungă şi fără sfârşit .

Written by Rusu Gigi

ianuarie 30, 2010 la 9:56 am

Publicat în Insomnii în doi

Tagged with ,

13 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Aici, deja ne vin idei primăvăratice, deşi mai e o urmă de zăpadă…

    Vania

    ianuarie 30, 2010 at 2:13 pm

  2. O frumoasă incursiune literară printre zilele unei săptămâni care poate fi săptămâna fiecăruia dintre noi… „mi ridic capul din vis şi trag aer în piept , miroase a luni îmi spun şi dimineaţa mă loveşte pe neaşteptate . Cele de marţi alunecă pe dedesubt şi mă răstoarnă cu totul ; ies ud şi ciufulit şi nu apuc să-mi pun gândurile la uscat că alunecă peste mine miercuri , unsoroasă şi grea ca o piatră de moară . Privesc în oglindă şi-mi acopăr cu greu vânătăile . Joi mă ia cu valul şi plutesc în neştire până ce colţuri sfărâmate din celelalte dimineţi mă ajung din urmă şi mă macină până la sânge . Dimineaţa de vineri mă ia tot timpul pe nepregătite . Îi aştept lovitura din partea stângă şi strâng din pumni”… Încântător pasaj. Dimineţile de luni mă lovesc şi pe mine pe neaşteptate, de foarte multe ori. Iar cele de vineri mă iau pe nepregătite şi îmi strigă „ai grijă”, vine iar o zi de luni, poate eşti mai pregătit… Da, bun text… Se schimonoseşte iarna şi pe aici… O zi bună vă doresc!

    Cristian Lisandru

    ianuarie 30, 2010 at 2:19 pm

  3. Crislis ,
    Asta e cu dimineţile de iarnă . Sper ca primăvara o să fie cu mult mai bine desi…luni ne ia întotdeauna pe nepregătite .
    O zi bună şi dimineţi frumoase…

    Rusu Gigi

    ianuarie 30, 2010 at 2:58 pm

  4. Vania ,
    Poate trimiteţi şi aici primăvara . La noi , iarna e încă în cărţi şi ghioceii par rupţi din literatura SF…

    Rusu Gigi

    ianuarie 30, 2010 at 3:02 pm

  5. Ggi,la noi cred ca vine primavara,sau ne amageste iarna,o duminica minunata :)

    octavpelin

    ianuarie 31, 2010 at 1:58 pm

  6. Octav ,
    De venit , vine ea dar mai întâi trece un iz de Siberie . O duminică frumoasă…

    Rusu Gigi

    ianuarie 31, 2010 at 3:34 pm

  7. Parcă ai înșira cristale de stâncă cu muchii ascuțite și tăioase pe o ață imaginară…
    Diminețile ne smulg din celălalt tărâm și ne aduc în acest ”real” al luptei continue.
    Caută să le prinzi; nu le lăsa timp să te atace. :)

    Gabriela Savitsky

    februarie 1, 2010 at 8:45 am

  8. Gabriela ,
    Uneori le prind eu pe ele , alteori năvălesc ele peste mine ; adevărul e că timpul curge mult prea repede .

    Rusu Gigi

    februarie 1, 2010 at 12:51 pm

  9. de când am citit textul tău mă trezesc direct în amiezi:)
    restul timpului mi-l petrec în lupta cu înşelatul dimineţilor de iarnă: stau târziu, în noapte, îndesând soba cu lemne şi descântând iernii cu primăverile din vis(mai şi aţipesc, luptându-mă-aşa)

    CELLA

    februarie 1, 2010 at 1:48 pm

  10. Cella ,
    E o idee bună , deşi mă tem că timpul curge oricum în ritmul lui .

    Rusu Gigi

    februarie 1, 2010 at 3:10 pm

  11. […] Piperusha, dorind să mă scoată din ritm, îmi trimite o leapşă cu o cerinţă aparte: să-mi descriu o zi din viaţă. Ca să nu mă complic, voi relata modul în care mi-am aniversat ziua de naştere, oferind, pentru claritate, şi-un preambul. În continuare, lepşuim pe Ilana, Gabriela Savitsky, Daurel, Noapteaiguanei şi Gigi Rusu. […]

  12. […] de chitanţe al zilei şi bifînd: lui Paul, un insectar, lui Daurel, o crăiţă, Gigi a luat o oglindă, Deea un dar (rama aia de poze din fildeş), Unchiul Vania, fanfară dorită,  Cristian, […]

  13. […] revoluționarii,  Novicelui și inițiatului – în același timp -, cu nume predestinat, scriitorului de strajă la debutul zilelor agresive,  delicatei și excelentei observatoare care pare să plutească la suprafața realului,  […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: