Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

O problemă de contaminare

with 11 comments

Singurătatea este contagioasă , la fel ca şi gripa   „transmiţându-se” de la o persoană la alta , susţin oamenii de ştiinţă de la Universităţile din Chicago , California –San Diego şi Harvard . Oamenii singuri îşi transmit sentimentele celor apropiaţi , care ajung , de asemenea , să se simtă singuri .

Solitude at Dawn-Johann Henry Fusely

Poţi să-ţi transmiţi singurătatea unui străin ? E greu de spus . Încă se fac studii cred , pe diverse eşantioane . Pentru că dacă nu ştii sigur cum se transmite singurătatea , nu poţi să-i descoperi leacul . Până atunci , cel mai eficient mijloc de limitare a  contaminării cu singurătatea rămâne izolarea celui singur . Am un prieten pe care-l vizitez foarte rar , cam o dată pe an . Mai demult , când treceam prin oraşul lui şi opream să-l văd   , mă întâmpina  un bătrânel simpatic  la poartă şi-mi vorbea de toate cele şi de toate cele mă întreba . Era tatăl prietenului meu , un curios din soiul celor optimişti şi mă simţeam bine cu el . Apoi , cîţiva ani nu l-am mai întâlnit şi spre ruşinea mea nici nu am întrebat de el . Când a venit vorba de tatăl lui , prietenul meu a dat din mâini şi l-am simţit pălind. O fi murit , mi-am spus şi nu vreau să-l mai răscolesc şi eu . Zilele trecute am trecut iar . Nu răspundea la telefon , aşa că am sunat la soneria de la poartă . Cum nu venea nimeni, am dat să plec dar un zgomot mi-a atras atenţia . M-am uitat la etajul casei , de acolo de unde venea zgomotul şi l-am văzut pe bătrânel .Era la geam şi-mi făcea semne vorbind într-una . Era foarte schimbat , avea părul crescut în dezordine şi privirea rătăcită . I-am făcut semn cu mâna şi a părut să mă cunoască . I-am privit buzele în timp ce-mi vorbea şi am simţit la el o atât de mare dorinţă de a vorbi , că nu am mai  fost în stare să plec . Am stat acolo câteva minute şi am vorbit  prin semne ca 2 muţi , până ce i-am zărit pe faţă umbra unui surâs . Apoi  s-a oprit şi mi-a făcut cu mâna . Am aflat mai apoi de la prietenul meu că nu mai ieşise din casă de trei ani , datorită unor probleme de sănătate şi că de atunci , în afară de el , eu fusesem singura persoană cu care comunicase .

Dar dacă totuşi , singurătatea se ia  ? Jules Renard spunea  „Sânt locuri şi momente în care un om este atât de singur încât poate vedea întreaga lume  „ . Singurătatea e ca o scufundare în sine . Mă surprind uneori privind în mine şi mă întreb dacă nu cumva sânt deja contaminat . Măcar de aş fi putut să mă vaccinez. Măcar de aş fi avut măcar masca pe faţă . O să aştept cu emoţie primele simptome .  Pentru că şi eu cred asemenea lui Nabokov că „ Singurătatea e câmpul de joacă al lui Satan „ .

Publicitate

Written by Rusu Gigi

decembrie 21, 2009 la 10:16 am

Publicat în Insomnii în doi

Tagged with ,

11 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. nici măcar să nu te gîndeşti:)
    ai voie să te însingurezi, din vreme în vreme,restul vorbelor
    din însemnarea asta să rămînă literatură şi atît!
    singurătatea e maladia secolului, nu o provoca decît scriind despre ea… să dispară
    zîmbet!:)

    CELLA

    decembrie 21, 2009 at 11:10 am

  2. Dacă vorbim mai mult despre singurătate , poate doar o bagatelizăm .Dar dacă totuşi se ia ???

    Gigi

    decembrie 21, 2009 at 11:18 am

  3. va fi fiind contagioasă, dar îşi are şi avantajele ei…

    Vania

    decembrie 21, 2009 at 11:23 am

  4. Aşa e …Majoritatea lucrurilor neplăcute au şi avantajele lor . Să nu uităm câte încasări se fac din gripa asta nouă .

    Gigi

    decembrie 21, 2009 at 1:26 pm

  5. mă iau eu de ea, dacă „se ia”:)))

    CELLA

    decembrie 21, 2009 at 2:41 pm

  6. Şi bine faci…dă-o încolo de singurătate . Doar vine Crăciunul…

    Gigi

    decembrie 21, 2009 at 3:59 pm

  7. Oare de ce când aud poveşti dintr-astea, întotdeauna îmi doresc să nu ajung la acea vârstă?
    În seara asta promit că o sun pe bunica mea…

    cell61

    decembrie 21, 2009 at 5:00 pm

  8. Eu îţi doresc să ajungi , dar să fi sănătoasă şi împlinită . Bunicii tale , un gând bun şi Sărbători fericite ! şi din partea mea .

    Gigi

    decembrie 21, 2009 at 5:47 pm

  9. Cred ca am frunzarit si eu in treacat stirea cu pricina si am opinat in sinea mea ca exista o doza de adevar in aceasta concluzie. Se ia ca orice proces de imitare a unei atitudini. Se mai ia fiindca atunci cand expectezi singuratatea cuiva iti rascolesti elementele ramase in stoc ale propriei singuratati.
    Insa starea incurabila de solitaritate este un prieten-dusman. Este prieten fidel standu-ti alaturi si acceptandu-ti orice, dar absolut orice manifestare interioara dar ti-e dusman fiindca te lipseste de oglinda/oglindire in celalalt. Prin cine sa te mai redescoperi ? Solitaritatea a scos oglinda din perete lasand zidul gol.
    Pana la urma omul este dator sa-si puna intrebari in legatura cu ceea ce vrea si isi doreste sa fie…restul devenind amanunte ;)

    gabi

    decembrie 21, 2009 at 7:34 pm

  10. Ai dreptate , Gabi , sântem datori să înţelegem singurătatea şi să luptăm în cunoştinţă de cauză cu ea .Şi dacă se poate , să le surâdem celor singuri…măcar atât.

    Gigi

    decembrie 21, 2009 at 8:07 pm

  11. […] GIGI […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: