Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Jumătate de stea

with 14 comments

De la fereastra camerei mele văd o stea . E una jalnica si are numai  trei colţuri . E tot ce a mai rămas din ea şi de altfel e singura stea care a răsărit până acum . Spre seară , cerul s-a subţiat cu totul şi s-a prăbuşit  peste oraş şi  de trei zile ninge apăsat ca într-un coşmar . Din vârful stâlpului , jumătatea mea de stea luminează jumătatea de câine flămând de sub ea . Cealaltă jumătate  , cea  pe care nu o văd , latră îndelung şi toate jumătăţile de câini din oraş îi răspund şi-şi dau întâlnire . O să fie noaptea lor . O feerie albă pentru câini .  De la ferestra gheretei sale   , ca dintr-o  colivie  în care s-a  lăsat de bună voie prins  , paznicul de noapte   priveşte  cerul şi  aşteaptă resemnat  potopul alb . Iarna se lăbărţează deşănţată pe alei şi aruncă pe furiş cu bulgări  de omăt  în felinarele sparte . Mă fac că nu-mi pasă  şi o zăresc  numai cu coada ochiului cum trece înciudată şi loveşte ca un boxer bătrân omul de zăpadă în plex .

Van Gogh La nuit etoilee

Şi tocmai acum , când îngheţ la fereastră  mă apucă dorul de ducă , şi tocmai acum , ispitit de Van Gogh aş pleca aiurea să mă poleiesc cu stele . Şi poate că aş înota prin zăpada de sticlă şi poate că la urmă de tot aş pleca …dacă nu m-ar fixa ca un ochi de lynx  , de atât de aproape , jumătatea mea jalnică de stea .

Publicitate

Written by Rusu Gigi

decembrie 17, 2009 la 8:46 pm

14 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. mulţumesc mult că ai lasat un gînd la aşa o însemnare ca cea a mea de azi
    oamenii tac în mod obişnuit la aşa subiect
    să ai o seară frumoasă
    Van Gogh este unul dintre preferaţii mei, poate ai sesizat, deşi Mirela m-ar omorî dacă ar şti
    ea îl adora
    poate, adică sigur, ‘vezi’ că trec des pe aici citind
    nu ştiu de ce nu zic nimic
    mi frică de vorbe
    eşti foarte sensibil în ce scrii
    jumătăţii tale de stea, gînd bun

    CELLA

    decembrie 17, 2009 at 9:41 pm

  2. Iti multumesc pentru gandurile bune . Si eu te citesc des si nu stiu de ce am tacut . Azi , am privit copiii si am vrut sa le fiu aproape macar cu un gand . Iti urez sa ai sarbatori frumoase si sa scrii la fel de inspirat ca pana acum .

    Gigi

    decembrie 17, 2009 at 10:28 pm

  3. servus…
    stiu acel dor de duca… si stiu senzatia jumatatilor jalnice de stele… as incerca doar sa pictez mai departe asemeni lui Van Gogh… ;)
    toate cele bune!

    i.o.flavius

    decembrie 17, 2009 at 10:32 pm

  4. Ca orice dor si cel de duca se ia . Multumesc pentru aprecieri . M-am contaminat si eu cu articolele tale si te citesc cu drag . Tot ce iti doresti.

    Gigi

    decembrie 18, 2009 at 7:16 am

  5. Demult n-am mai citit ceva care să mă străfulgere ca o lumină.
    M-am îmbăiat în zăpadă, când eram copil, într-o iarnă ca asta… să scap de teza la matematică. :D N-am făcut decât să-mi întăresc sistemul imunitar… :)
    Foarte frumos. Un poem.
    Unde să plecăm? … Dincolo de apele oglinzii e o lume identică. Până ne transformăm în Iubire, avem de îndurat.
    Mă bucur din suflet că v-am descoperit!

    Gabriela Savitsky

    decembrie 18, 2009 at 11:17 am

  6. Tot intr-o iarna , poate ca in aceasi iarna de care atat de frumos ati scris m-am rasturnat in zapada si am privit indelung stelele si cu cat inghetam mai tare cu atat se iveau mai multe . Multumesc mult pentru comentariu . Eu inca va citesc . Ati scris atat de mult si de frumos…

    Gigi

    decembrie 18, 2009 at 11:34 am

  7. Un drum către o destinaţie fantastică – poleirea cu stele. Foarte frumos…

    Cristian Lisandru

    decembrie 18, 2009 at 1:47 pm

  8. Un drum pe care il doresc tuturor celor ce pot privi stelele. Iti multumesc.

    Gigi

    decembrie 18, 2009 at 3:40 pm

  9. A mea-i tot pe jumătate, da’ are patru colţuri. Prin deducţie, cred că are opt cu totul…

    Vania

    decembrie 18, 2009 at 8:07 pm

  10. De aceea ziceam ca a mea e jalnica . Macar de-ar fi avut patru…Multumesc mult pentru comment…

    Gigi

    decembrie 18, 2009 at 8:52 pm

  11. :) ce mult mă bucur că steaua mi-a adus prietenii aici

    CELLA

    decembrie 20, 2009 at 1:32 pm

  12. Atunci ii multumesc cu drag stelei si tie…

    Gigi

    decembrie 20, 2009 at 2:41 pm

  13. Foarte frumos articol, inspirat, deosebit, ca și tema aleasă. (Nu, nu o voi ”omorî” pe buna mea prietenă CELLA! ȘTIAM că îi place Van Gogh.)
    Vincent, pictorul Florii Soarelui și al stelelor, al galbenului de lanuri în plin soare și al nopților sublim de înstelate, al luminilor de lampă în serile târzii și al irizărilor aurii pe care soarele le face strecurându-se printre norii negri și apăsători, îndepărtându-i…
    Un mit mereu în luptă cu demonii interiori, iubindu-şi arta, suferind enorm pentru ea, dorind să fie în preajmă-i… Culorile fiind hrană pentru pânzele sale, dar şi pentru sufletul său. Genial, excentric, talentat, inspirat, straniu, extrem de lucid atunci când picta. Mulțumim GIGI pentru acest frumos articol, pentru sensibilitatea și rândurile dedicate inegalabilului Vincent Van Gogh, unul din cei trei mari preferați ai mei.
    Sărbători fericite!

    Sper să îți placă:

    Mirela

    decembrie 23, 2009 at 4:25 pm

  14. Îţi mulţumesc pentru aprecieri . Uneori trăim visele celorlalţi . Şi cât de frumose sunt ale lui Van Gogh…Superbă melodia şi prezentarea…

    Gigi

    decembrie 23, 2009 at 5:44 pm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: