Jumătate de stea

De la fereastra camerei mele văd o stea . E una jalnica si are numai  trei colţuri . E tot ce a mai rămas din ea şi de altfel e singura stea care a răsărit până acum . Spre seară , cerul s-a subţiat cu totul şi s-a prăbuşit  peste oraş şi  de trei zile ninge apăsat ca într-un coşmar . Din vârful stâlpului , jumătatea mea de stea luminează jumătatea de câine flămând de sub ea . Cealaltă jumătate  , cea  pe care nu o văd , latră îndelung şi toate jumătăţile de câini din oraş îi răspund şi-şi dau întâlnire . O să fie noaptea lor . O feerie albă pentru câini .  De la ferestra gheretei sale   , ca dintr-o  colivie  în care s-a  lăsat de bună voie prins  , paznicul de noapte   priveşte  cerul şi  aşteaptă resemnat  potopul alb . Iarna se lăbărţează deşănţată pe alei şi aruncă pe furiş cu bulgări  de omăt  în felinarele sparte . Mă fac că nu-mi pasă  şi o zăresc  numai cu coada ochiului cum trece înciudată şi loveşte ca un boxer bătrân omul de zăpadă în plex .

Van Gogh La nuit etoilee

Şi tocmai acum , când îngheţ la fereastră  mă apucă dorul de ducă , şi tocmai acum , ispitit de Van Gogh aş pleca aiurea să mă poleiesc cu stele . Şi poate că aş înota prin zăpada de sticlă şi poate că la urmă de tot aş pleca …dacă nu m-ar fixa ca un ochi de lynx  , de atât de aproape , jumătatea mea jalnică de stea .

Publicitate