Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Viaţa între două tururi

leave a comment »

08.20      Oraşul e aproape pustiu . Vântul se izbeşte de lozinci , contorsionându-le . Ca într-un joc de strategie , până acum au fost doborâte steguleţele galbene şi verzi . Apoi s-a mutat . Galbenele s-au repoziţionat lângă roşii şi atacă pe flancuri portocaliile . Se dă zdravăn la picioare şi ţipetele de durere sau de satisfacţie sânt întâmpinate cu urale . Afişele pălesc pe zi ce trece şi slujbaşii primăriei le primenesc , tot mai posaci, tot mai lipsiţi de chef . Trec pe lângă bancă . Cineva a întins în faţa ei pe un panou uriaş zeci de portrete ale preşedintelui . Privit  dintr-o parte , pare un miriapod lălâu , strecurându-se spre ieşire . Dau nas în nas cu T . E supărată rău ; abia de-mi răspunde la salut . Îmi arată cu mâna afişele şi panourile înţepenite pe stâlpi . -Bine că au bani pentru prostiile astea…îmi spune , tata e internat în spital şi nimeni nu ştie acum ce tratament să-i dea . Ar trebui , mai întâi de toate să-i facă un RMN cerebral , dar spitalul n-a primit bani să cumpere aparatul şi tata e netransportabil . Nu sânt bani nici pentru medicamente , zilnic trebuie să-i cumpăr soluţii perfuzabile şi pansamente sterile . Nu ştiu ce să-i spun şi dau doar din cap .   Ea îşi potriveşte mai bine şalul şi mai priveşte o dată faţa surâzătoare a preşedintelui . Pleacă . O uşă uitată deschisă scârţâie , purtată de vânt şi oraşul e tot mai pustiu .

10,45       Nu departe de catedrală , în spatele unui bloc , un om al străzii şi-a făcut un adăpost din nişte panouri . Mă întreb dacă nu riscă nimic pentru că încalcă legea electorală dar îmi amintesc că am văzut la tv cum un adolescent , crescut la casa de copii a votat de două ori , ca să poată ajunge după gratii , unde măcar poate să mănânce pe săturate . Un poliţist comunitar , apăsat şi el de ale lui trece fără să-l privească . În parcarea mare din faţa poştei , zeci de autocare fornăie nerăbdătoare . 6 decembrie e chiar după colţ .

14 .30   Holul e aiuritor de lung şi prin geamurile opace , lumina se strecoară greoi . După câteva minute simt o dorinţă de nestăvilit să ies dar ştiu că nu o să găsesc o zi mai potrivită pentru a-mi obţine avizele . Instituţia publică pare pustie . Intru în birou la C.  E cald şi miroase a cafea . Ne cunoaştem de mult , aşa că îi spun pentru ce am venit .Dă din cap părând a zice că problemele lui sânt cu mult mai grave . …Tocmai s-a încheiat şedinţa … ne-au întrebat…Vă e bine ? , Cum să nu ne fie bine ? vezi şi tu , un aviz , o deplasare , o primă…Dacă vă e bine , aveţi de grijă cum votaţi şi voi şi familiile voastre şi prietenii . Dacă vin ceilalţi se sparge gaşca…Nevasă-mea nici nu vrea să audă de Băsescu…cred că-mi iau câmpii , îmi spune . Apoi se uită la mine şi mă întreabă…dar tu cu cine eşti  ? Din celălalt colţ al biroului , unul cu figură de şoarece se opreşte din lucru . Îl văd cu coada ochiului cum priveşte numai de formă ecranul computerului şi-mi aşteaptă răspunsul . Mi-e din ce în ce mai cald . Doamna cu multe dioptrii de la biroul de alături se face că-şi caută ceva prin sertar . Încerc să aduc vorba despre aviz . Şoarecul dă sentinţa…e de-al lui Geoană . Protestez mai mult de formă . Doamna de alături  îşi focalizează  dioptriile pe mine . O simt portocalie până în măduva oaselor şi dau să eschivez . C . iese cu cererea mea şi aştept . Doamna şi şoarecul mă măsoară rând pe rând . Încerc să spun că nu le sânt duşman . Pur şi simplu m-am plictisit de  Băsescu şi în turul 2 aş vota şi un pavian numai să scap de el . De fapt de câţiva ani , la prezidenţiale numai asta fac , le explic . În 2000 am votat împotriva lui Vadim , în 2004  , împotriva lui  Năstase şi acum aş vota şi un ficus şi un pavian , numai să pot să văd că se schimbă ceva. Nu-i impresionez şi căldura e tot mai mare . Şoarecul are cravată portocalie şi un ceas enorm la mână . C îmi aduce avizul semnat . Doamna cu dioptrii e posacă şi nu-mi aruncă nici o privire  . Pe hol mă întâlnesc cu şeful instituţiei . Îmi răspunde la salut , ceea ce e foarte nou şi-l simt fals amabil şi  resemnat  . În cele din urmă reuşesc să ies . De pe panoul uriaş şi portocaliu , preşedintele se uită cu un ochi la mine şi cu celălalt la restaurantul din colţ . Pe străzi , furnici  portocalii şi roşii şi galbene , ridică  baricade . De o parte ai noştri , de cealaltă ,  ai lor şi vântul urcă baloanele cu lozinci până ce soarele devine şi el un balon desumflat plutind  spre nicăieri .

Publicitate

Written by Rusu Gigi

noiembrie 27, 2009 la 9:25 am

Publicat în Jurnal subiectiv

Tagged with , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: