Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

În prag de alegeri

leave a comment »

07,30         Toată noaptea m-am luptat cu zarva pe care ceasurile o făceau în capul meu , aşa că am coborât mai obosit decât m-am culcat . Un pic mirat de plicul din cutia poştală.  Aseară , sigur nu era. Plicul e alb , lucios cu o siglă portocalie pe el şi e semnat , Traian Băsescu . N-o să ştiu niciodată ce scrie în el .Coşul de afară e plin de plicuri şi neonul alb îmi incendiază ochii. Mă  împiedic de un panou şi dau nas în nas cu preşedintele . E alunecos şi din carton  de slabă calitate aşa că cedează primul .  Abia , după aceea reuşesc să-mi găsesc maşina .O curăţ de toate pliantele , pe care , noaptea , mi le-au înghesuit sub ştergătoare şi plec . Apuc să zăresc  printre copaci un colţ de stea , sau o lampă afumată , ceea ce , deocamdată e cam acelaşi lucru , închid nervos radioul ce nu încetează cu sondajele de ieri şi mă pierd pe străzile portocalii . Oraşul începe să respire ca o fiară obosită .

08,15         Prind al treilea semafor verde şi tot nu  reuşesc să plec . Prin intersecţie circulă nestingherită o dubiţă portocalie şi de câte ori semaforul se face verde , de atâtea ori cineva coboară din ea , îşi caută de treabă şi împarte pliante . Acum , ştiu pe de rost imnul partidului , de ce e important parlamentul unicameral şi unde o să se distribuie zahăr şi făină pentru simpatizanţi . Ceea ce nu ştiu e dacă o să mai ajung la timp . Deschid numai pentru o clipă geamul şi un fluturaş portocaliu aruncat cu dexteritate de un puşti angajat cu ora , se strecoară înăuntru şi se aciuiază pe scaunul din dreapta . Atins…! Îmi vine să las totul baltă şi să o iau pe jos  , dar în loc de asta apas pe acceleraţie şi imnul se topeşte în spatele meu . E ceva în neregulă cu  teii…Îi simt cum mă privesc cu ochi saşii  şi reci . Mai bine aş fii atent la drum . Văd în ultima clipă semnul poliţistului şi opresc . Luminile aprinse , centura la locul ei…mă calmez . E oficial şi ţeapăn dar îi dau jos în minte chipiul şi-l recunosc . E un fost coleg…acum stingher . Dau mâna cu el şi-mi strecoară un pliant portocaliu . Ce naiba să fac cu el  ? …O amendă e mai onorabilă ? …mă întreabă şi tac . Îmi surâde strâmb şi-i răspund cu zâmbetul de week-end . Stăm şi ne zgâim unul la altul până ce radiotelefonul lui începe să urle . ..Te las …un tip din cartier de la tine s-a aruncat de la etaj …e al treilea pe azi . Oftează  şi înţepeneşte iar sub chipiu  . Plec tocmai la timp , în spatele meu , dubiţa portocalie îşi începe  recitalul .

10,30         Privesc  oraşul de sus. Lângă cinematograf e coadă . Se împart căni portocalii şi baloane . O pasăre zăpăcită de afişele gigant , răsărite noaptea trecută se izbeşte de geam. Îmi beau cafeaua şi o privesc  . E ameţită dar mă priveşte şi ea . Lipit cum sânt cu faţa de geam , îi par şi eu o pasăre rătăcită .

13,30         S-a terminat şedinţa . De mâine o să stăm acasă , în concediu fără plată  şi o să ne pregătim de vot . Nu mai sânt bani la buget , ne spun şi de pe afişul uriaş , cocoţat pe blocul turn de vis a vis , preşedintele ne face cu ochiul şmechereşte .  T , care a lipsit  de la discuţii , se strecoară printre noi  . Are o geacă portocalie pe el şi o sacoşă  cu pixuri. Ne împarte tuturor câte unul . Îl întreb de unde le are şi-mi spune că e o maşină plină  după colţ . Îşi dă geaca jos şi se aşază la birou . Pe cămaşa albă  au rămas pete  portocalii de vopsea . Zâmbeşte încurcat şi dă să le curăţe . Le întinde şi mai tare şi transpiră încurcat . Pasărea e tot acolo şi în  ochii ei sticloşi  luceşte tot cerul toamnei târzii .

17,45       Seara , oraşul e un şarpe răsucit . Îl simt alunecos şi umed  cum se strecoară către noapte cu un şuier discret . Pe ecrane imense , ultima confruntare dintre candidaţi.  Alături , printre micii ce sfârâie pe grătare , se bea vârtos . Cineva le vorbeşte şi printre clinchet de sticle ciocnite se aplaudă deşănţat . La lumina galbenă a felinarelor din centru văd mici insule roşii şi galbene , în oceanul portocaliu . Pe poarta liceului închis de câteva zile de gripă , cineva a desenat o pasăre rănită .  Se aude o salvare . Sirena ei urcă în cer  şi sufocă răsuflarea  străzii . Pe sub tei , o pală de vânt răsuceşte afişele şi  pe chipurile golite  de zâmbete în  zbaterea asta fără încetare  , noaptea  desenează siluete solemne şi triste.

Written by Rusu Gigi

noiembrie 20, 2009 la 7:06 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: