Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Ziua care nu a fost ( IV)

leave a comment »

Dincolo de geam , noaptea curgea lichidă şi grea şi numai o stea şi aceea aproape ştearsă  mai clipocea la celălalt capăt al lumii .Profesorul se ridicase şi clătina nehotărât din cap . Frizerul părea obosit şi resemnat şi mâinile îi cădeau neputincioase pe lângă corp .Doctoriţa se topise în fotoliu , se subţiase parcă şi acum arăta iar foarte tânără iar domnul X fuma cu un zâmbet răutăcios pe buze . Eu mă înviorasem şi îi priveam pe toţi ca şi cum aş fi aşteptat ca cineva să continue . Şi până la urmă , profesorul a fost cel ce a început să vorbească .

-Uneori  mă întreb dacă fără întuneric am putea percepe lumina , chiar aşa , cum oare ar arăta o lume  scăldată într-o  lumină albă şi orbitoare ?  Cam fără gust…Zâmbea uşor trist… Şi cine ar putea înţelege cu adevărat binele dacă răul n-ar fi …? Mă întreb , dar de răspuns nu-mi răspund …Mai degrabă îmi văd de ale mele . Predau istoria la colegiu şi am o viaţă absolut obişnuită , sau o aveam , să zicem . Îmi place să mă plimb şi să mă pierd în mulţime , să îi ascult pe ceilalţi şi să-i pricep , fără să mă dezvălui prea mult . De fapt , fără să fiu câtuşi de puţin timid  ,am rămas un singuratec . După ore ies în fiecare seară şi fac câţiva paşi . Uneori mă mai însoţeşte câte un prieten , dar de cele mai multe ori , prefer să fiu numai cu mine . Într-una din seri , în timp ce mă întorceam spre garsoniera mea mă opreşte o ţigancă . În general ,  nu am nimic cu ţiganii dar regula  e că nu cumpăr niciodată nimic de la ei . Cea care mi-a ieşit în cale avea însă mâna plină de ceasuri. Nu ştiu ce mi-a venit să mă uit . A început să scoată ba unul , ba altul şi să le laude , aşa cum fac ei . Mi se făcuse lehamite şi voiam să plec . M-a ghicit…S-a uitat , parcă cu teamă în stânga şi în dreapta şi a scos de undeva un ceas argintiu cu o sumedenie de ace . Părea şi ceas şi cronometru şi busolă şi încă ceva pe deasupra . Să fiu sincer , mi-a luat ochii . Cadranul juca în ape  şi cifrele străluceau sau se stingeau în funcţie de cum roteai ceasul.M-am pomenit întrebând preţul…800 , pentru tine…şefu’ . Chilipir…Mi-am întors buzunarele pe dos dar n-am dat decât de o hârtie de 500 . …Atât mai am …am spus şi am dat să plec. Ţiganca  zâmbea batjocoritor…Ia-l…o să-mi rămâi dator…acum ia-l şi du-te…mi-a mai zis şi eu…pe naiba dator …dar l-am luat şi m-am dus . Acasă l-am pus pe noptieră , era o nebunie , acele care indicau orele se roteau în sensul lor iar celelalte două , fosforescente în sens invers . Părea mai mult o jucărie care ticăie şi în bătaia lui egală am aţipit în cele din  urmă . Când m-am trezit , dârdâiam de frig . Ştiţi podul de la capătul oraşului . Eram aşezat pe o bornă , gol puşcă…se înroşise la faţă şi se vedea că se căzneşte să-şi învingă sfiala . M-am ciupit să mă trezesc dar tot ce am obţinut a fost o durere care s-a adăugat la senzaţia de frig. Era teribil de real totul. Doar că podul era mult mai lung şi apa care bolborosea pe dedesubt era neagră şi uleioasă de nici stelele nu luceau în ea . M-am ridicat să mă mişc şi în tălpi simţeam fiecare piatră . Şchiopătam ;  pe lângă mine treceau maşini negre , cu farurile aprinse . Încercam să-mi ascund goliciunea şi parcă vâsleam prin noaptea vâscoasă . La volanul uneia dintre ele  am zărit-o pentru o clipă pe ţiganca ce-mi vânduse ceasul . Am dat să o strig dar a trecut în viteză . Apoi am văzut-o iar în altă maşină şi apoi în alta până ce am înţeles că toate maşinile care treceau în trombă pe lângă mine erau de fapt una şi aceeaşi de parcă aş fi privit totul printr-un caleidoscop pentru copii . Cu cât înaintam pe pod  , cu atât capătul se îndepărta şi el şi mă târam , mă târam până ce , îngheţat şi frânt de oboseală m-am oprit  să răsuflu . Am închis ochii care mă dureau şi când i-am deschis din nou eram în pat la mine . Am visat…mi-am zis dar când m-am ridicat mi-am văzut picioarele zdrelite şi murdare . Eram mai slab şi nebărbierit . La şcoală am stat ca pe ace . Imediat ce am terminat orele , am luat un taxi şi am cerut să mă lase la pod .Era sigur cel din noapte ce trecuse , doar că mai mic . Am luat ceasul şi i-am dat drumul de sus în apă . L-am auzit plescăind şi m-am simţit mai uşurat . M-am întors acasă pe jos . Nu-mi era bine de loc . Nu mâncasem nimic toată ziua şi simţeam un soi de sfârşeală . Am deschis cu greu uşa şi am auzit iar ticăitul egal al ceasului . Era tot pe noptieră . Cele două ace fosforescente se roteau în sens invers ,  la fel ca şi în noaptea ce trecuse. Şi la fel ca aceea noapte au fost toate până acum…

Frizerul rămăsese cu gura întredeschisă şi transpira vizibil .Doctoriţa asculta uşor neatentă iar domnul X mângâia sticla de coniac ca şi cum ar fi mângâiat o femeie . Tăcea. O bufniţă aciuată într-un pod  din apropiere ţipa a pustiu , felinarele pâlpâiau chioare pe alei şi noaptea se încolăcea peste noi , umedă şi alunecoasă ca un şarpe…

Written by Rusu Gigi

septembrie 26, 2009 la 9:00 am

Publicat în Insomnii în doi

Tagged with ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: