Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Ziua care nu a fost ( III )

leave a comment »

-M-a cam  luat cu fiori , a surâs uşor stingherit , privindu-ne pe fiecare în parte , ca şi cum ne-ar fi cerut scuze . Cine ştie câte lighioane din astea or fi trecut şi pe lângă mine şi n-am avut ochi să le bag în seamă , a mai zis el şi privindu-l cum tresare , după fiecare frază , ca atins de o umbră pe care numai el o vedea , nu mi se mai părea acel frizer tăcut pe care îl cunoscusem la intrarea în locuinţă .

Profesorul   îl privea ironic . Îşi terminase paharul şi acum îl rotea gol , privind intens în el , ca şi cum s-ar fi aşteptat să descopere acolo răspunsul la întrebările ce-l măcinau . Doctoriţa părea obosită şi  era mai palidă decât la început .  Domnul X i-a întins ceaşca de cafea şi a bolborosit ceva , numai pentru ea . L-am privit , îi crescuse barba şi ochii păreau mai oblici  .  Nu stătea o clipă în loc şi până să apuc să-l refuz mi-a umplut paharul cu coniac . Am sorbit o gură şi oboseala ce tocmai începuse să mă părăsească mi se cuibărea iarăşi în pleoape şi noaptea se amesteca cu vorbele frizerului . Aproape că adormeam…

-Niciodată nu m-am gândit în felul acesta la demoni , a zis el…M-am străduit mai mult să răzbat cumva . Am deschis in primăvara trecută frizeria şi de atunci trag cât pot de tare…Dar să încep cu începutul ….Roşise , răsufla mai greu şi cuvintele îi ieşeau din gură ca nişte pietre neşlefuite . Departe , o ambulanţă ţipa şi gonea în întuneric….Apoi sunetul a murit chinuit , încetul cu încetul  şi numai răsuflarea oraşului a mai tremurat  câteva clipe în geamuri  , ca un semn că viaţa continua şi după zidurile blocului .

-M-au omorât cu autorizaţiile , mereu mai trebuia câte ceva de parcă lansam o navă cosmică . Apoi ,după ce am uns în stânga şi în dreapta s-au mai  liniştit şi am putut să deschid . Zile întregi , abia dacă intra câte un client . Într-o zi , unul din ei mi-a spus că tund tare bine , a vrut să mai vină cu  un prieten dar oricât a căutat frizeria  nu a  mai dat de ea . Cum aşa ? am întrebat şi am ieşit afară . Firma strălucea în soare şi sărea oricui în ochi . Nu l-am crezut . Apoi , a doua zi dimineaţă mi s-a întâmplat şi mie  ; parcă intrase în ceaţă ; m-am învârtit   ca prostu’  prin cartier şi abia într-un târziu am zărit intrarea . E la parterul unui bloc şi toate blocurile seamănă unul cu altul , mi-am zis şi am comandat o firmă şi mai mare . Eu învâţasem drumul dar clienţii tot nu intrau  . Tocmai într-una din zilele în care se adunaseră vreo trei clienţi , intră un domn şi îmi strigă …Băiete…greu mai dă  omul de tine…vreau un tuns că mă grăbesc…Mă pregăteam să-l încep pe primul , un domn mai în vârstă şi muşcam cu poftă dintr-o plăcintă cu dovleac…ştiţi …s-a roşit el mai tare …mor după plăcinta cu dovleac  şi asta avea un gust ca la mama acasă , dulce ca mierea . Sânt ocupat…i-am răspuns , nu-mi plăcuse nici tonul şi nici cum mă strigase  şi voiam să-l văd dus odată…Se uită odată pocitania la mine, că era ca un ţap de urât şi odată mă întreabă… bună plăcinta  ? …Bună , zic şi cum muşc mă şi strâmb  de amar ce simt în gură . Îmi dau lacrimile de ciudă şi mai muşc o dată…el  prinde a râde şi eu ies suduind  în spate să  scuip tot  …fiere nu altceva. Când intru, clienţii se topiseră ca şi cum nici n-ar fi fost şi el aştepta  rânjind pe scaun . Parcă eşti mai liber acum …îmi şuieră  . Ce să fac ?  Îmi trag sufletul şi încep să-l iau din foarfece . Tai cu grijă firele prea lungi , îndrept perciunii şi când să  iau din volum numai ce simt că foarfecele se loveşte de ceva tare . Dau uşor cu mâna să văd ce se întâmplă şi când simt aşa ca două corniţe îmi şi   îngheaţă sângele în vine . Acum , mi se părea că în frizerie mirosea a pucioasă  , genunchii începuseră să-mi tremure şi  chiar nu mai ştiu cum de l-am putut termina . La urmă s-a schimonosit odată în oglindă şi a părut mulţumit . Mi-a aruncat banii pe masă şi dus a fost , ducă-se cu noaptea .

Profesorul ridicase capul şi zâmbea , doctoriţa râdea de-a binelea iar mie îmi sărise somnul cu totul. Numai X rămăsese gânditor şi-l fixa , ca şi cum nu l-ar fi văzut prea bine până atunci . Frizerul se fâstâcise şi se uita acum la mâinile transpirate ca şi cum nu ar mai fi fost ale lui….Mă gândesc …continuă el cu voce joasă  , să-mi caut alt loc pentru frizerie . Clienţii nu se prea înghesuie şi nu pot să nu le dau dreptate . Cu fiecare zi care trece găsesc eu însumi tot mai greu firma . Uneori  , o iau de dimineaţă şi mă învârt printre blocuri …o ceaţă groasă stăruie până târziu , aleile seamănă una cu cealaltă , îmi iau tot felul de repere dar degeaba…Aici nu e lucru curat…şi apoi , nu se poate , murmură el…de atunci , toate plăcintele sânt amare…

Lumina discretă a lămpilor începuse să pâlpăie  şi fluturi negri se izbeau de ele şi mureau în tăcerea ce se lăsase  . M-am uitat la ceasul de pe perete dar şi el încremenise şi timpul , golit de sensul lui cobora….se lăsa…se lăsa peste  noi ca o povară…

Publicitate

Written by Rusu Gigi

septembrie 18, 2009 la 6:12 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: