Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Copacul si taina

with 2 comments

Împăcat cu toţi şi mai ales cu mine , priveam zilele trecute ,cu o aparentă nepăsare , locul gol din livada bătrână şi când şi când simţeam urcând din adâncuri câte o adiere a unei alte primăveri . Cine ar mai putea vedea , îmi ziceam , abia zărind petecul verde crud sub pleoapele întredeschise , rana neânchisă de atâţia ani . Cei mici, blonzi şi ciufuliţi , tăiau cu râsul lor , alergând bezmetici , câte o felie groasă din imaginea mea , până ce ea , imaginea în sepia, obosită şi ştearsă se prăbuşea în ea însăşi contopindu-se cu imagini mai vechi şi mai noi şi ar fi sfârşit prin a se dilua cu totul în amintiri fără rost dacă nu aş fi rechemat-o iar şi iar la lumină din colţul ei prăfuit.  Am uita…am uitat , se pare , evenimente care acum câteva săptămâni mi se păreau importante , dar îmi amintesc cu o precizie milimetrică paloare lunii ce se scurgea în noaptea aceea pe geamul casei , pe când primele flori cădeau sub lovituri de topor . Sânt oameni mari , care ştiu ce fac , îmi ziceam şi aş fi vrut să urlu dar buzele îmi erau atunci ferecate şi simţeam cum ţipătul care nu mai venea mă făcea fără voie complicele lor . Lumina cădea ca o ploaie de sus şi crengile pe care florile se chinuiau să se nască se înclinau nefiresc şi se prăvăleau mai apoi cu un zgomot sec . Era un păr bătrân care trebuia să moară în taină , mi-au spus şi în taină l-am luat în mine şi adesea înflorea şi rodea fără ca nimeni să mai ştie . Cei mici se prăpădeau mai apoi de râs şi treceau cuminţi prin trunchiul lui , pe care numai eu îl mai vedeam şi dintr-o veche scorbură de demult , o pasăre ciudată de demult se rostogolea ţipând într-un cer senin de altădată .la-foret1

Peinture de Denis van Alsloot (1570-1626)
L’Abbaye de Groenendael dans la forêt de Soignes en 1612.
Musée des Beaux-Arts de Belgique à Bruxelles.

P.S. Am privit de curând în neştire o reproducere după tabloul lui Denis van Alsloot , până ce freamătul pădurii m-a alungat înapoi şi obosit am dat tot peste mine rătăcit în păduri şi printre copaci care de atâta timp nu mai sânt .

Publicitate

Written by Rusu Gigi

aprilie 18, 2009 la 10:48 am

2 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Iti multumesc pentru cuvintele calde si adaug si eu Sarbatori fericite! Si pentru fidelitate multumesc. Citesc textele tale si mereu imi fac bine… In citeva fraze reusesti sa „te” povestesti foare frumos…

    dumitruagachi

    aprilie 18, 2009 at 3:31 pm

  2. Pornind de la postul tau , ce ar fi, ma gandeam eu, sa incepem a depana cu totii amintiri?! Scrii bine, chiar!

    Elena Agachi

    aprilie 19, 2009 at 3:04 am


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: