Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Seara cu berze

leave a comment »

Parcă plouă cu berze…zicea gazda şi apusul se scurgea leneş . Fumul se ridica şi se topea deasupra noastră în timp ce pe pajiştea de la marginea pădurii aterizau una câte una ca nişte planoare greoaie . Am vrut să spun ceva dar o pală de vânt mi-a îndesat fumul în gură şi tusea m-a stors ca pe o lămâie . Când am reuşit să deschid ochii erau şi mai multe şi clămpăneau caraghioase cocoţate pe picioroange . Băiatul cel mic al gazdei se strica de râs . Unul povestea că o societate americană vrea să cultive varză pe lună . Nu se poate …zicea altul…cum să care atâta pământ ? Un ochi îmi lăcrima şi nu eram deloc atent la discuţie . Am cerut un pahar cu apă . Nu le trebuie pământ …spunea băiatul cel mare al gazdei…construiesc o seră hidroponică . Apoi cineva a suflat în jar şi scânteile galbene se ridicau uşor în aerul serii şi mureau aiurea duse de vânt . O mâţă s-a azvârlit între noi derutată şi fetele s-au speriat pentru o clipă după care au început să chicotească . Şi-au scos căştile de pe urechi şi au plecat să vadă berzele . M-am gândit cu părere de rău la cartea din geantă şi m-am făcut că nu aud când m-au întrebat ce cred despre cultivarea verzei în condiţii de gravitaţie . Nu-i cunoşteam pe toţi şi pe câţiva nu doream de loc să-i cunosc .Mi-au turnat un pahar mai mare şi m-au luat aproape cu forţa să-mi arate grădina. Nu puteam să le spun că o ştiu mai bine decât ei . De acolo vedeam mai demult berzele . Eram doar eu şi ele şi soarele care apunea ca şi acum . Apoi un nor răzleţ m-a scăpat . A început un ropot de ploaie . Ne-am retras fără să fim nevoiţi să vorbim . Fiecare cu tăcerea lui . În camera noastră cineva agăţase de icoană o ramură de salcie cu mâţişori . Soba era încinsă şi am deschis fereastra să nu mă sufoc . Departe, berzele se ridicau una câte una şi planau în şirag peste linia şoselei . Zgomotele s-au stins pe rând şi doar susurul apei se lovea de ferestre . Cerul se dezgolise şi înainte să adorm ca un buştean am mai apucat să zăresc cu coada ochiului o lună rotundă , fără sere hidroponice pe ea şi o barză uriaşă , săgetând noaptea şi făcându-mi ţăndări toate amintirile . Apoi a izbucnit noaptea…

Publicitate

Written by Rusu Gigi

aprilie 12, 2009 la 9:20 pm

Publicat în Jurnal subiectiv

Tagged with ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: