Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Cu ochii pe ceas

leave a comment »

Şi timpul are febră.

O, el mă arde .

Secunda este fixă ca o perlă

Şi stropii valului atârnă-n aer.„

Nichita Stănescu

Degeaba îndes cărţile una câte una în bibliotecă până ce rafturile prind să ţipe sub povară . Desigur , nu pot altfel . Pur şi simplu se agaţă de mine în librărie şi mă trezesc cu ele acasă . Uneori chiar le citesc…alteori le las pe mai târziu …pe mult prea târziu . Am descoperit de curând , cu surprindere că timpul a început să se comprime . Orele s-au micşorat pe nesimţite şi lunile şi săptămânile au intrat de-a dreptul la apă . Mai zilele trecute mă topeam pe asfaltul fierbinte şi acum străzile se lăfăie sub ghirlandele luminoase şi Moş Crăciunii din vitrine aşteaptă apatici un strop de ger. Abia dacă mai ştiu când au trecut vara şi toamna . Nici nu apuc să trăiesc ca lumea un anotimp că din spate mă împinge brutal celălalt . Când să mai zăbovesc ? Privesc cu un ochi la cărţile necitite şi cu celălalt în calendar . Fiecare zi înseamnă alt termen . Nu ştiu cum se face dar mereu ajung acolo unde îmi propun , cu o clipă prea devreme sau prea târziu . Nici nu mai e nevoie să mă uit la ceasul de la mână . Acum am ora exactă pe telefonul mobil , pe calculatorul de buzunar , pe brelocul de la chei şi pe capacul de la pix . Şi daca cumva nu reuşesc să mă uit , de pe stâlpii înşiraţi ca soldaţii la paradă , ceasuri peste ceasuri muşcă flămânde din timpul şi aşa încolţit de peste tot . Nu aţi observat că tic tac-ul ceasurilor imită de fapt bătăile inimii ? …sau mai bine zis îl imitau la început . Mai nou , inimile noastre intră în cadenţa ceasurilor . Uneori ticăie rapid , ca ceasurile silenţioase de mână şi atunci timpul aleargă de abia ne mai putem ţine după el , alteori bubuie în piept ca orologiile catedralelor şi clipele se strâng ca nişte arcuri despre care nu ştii niciodată când pot exploda . Câteodată , obosit, renunţi să mai alergi . Abia îţi mai simţi bătăile inimii . Clipele curg atunci leneşe şi indiferente şi se urnesc greu , ca cifrele pe ecranul ceasurilor electronice cu ecran de cristale lichide . Până la urmă trăim , unii dintre noi ,cu ochii pe ceas , azvâliţi dintr-o parte în alta de balansul egal al pendulei .

Ieri , în oraş mirosea a primăvară . Un vânt cald , ajuns de cine ştie unde în Decembrie aiura prin copacii dezveliţi . Am trecut pe lângă ceasornicăria din colţ .Era închisă dar în vitrină ticăiau obosite ceasuri de toate felurile ; de la pendule recondiţionate la ceasuri de masă banale sau cu forme ciudate . Pe cadranul unuia , un baiat ruginit alerga cu o floare după o fată şi goana lor începută cine ştie când, continua şi acum . Mi-am zis să zăbovesc puţin . Într-un colţ , un ceas în formă de şarpe înghiţea un cerb tot aşa cum timpul ne înghite lent şi surd la strigătele noastre . O broască ţestoasă avea carapacea în formă de ceas . Nu se grăbea de loc . Pornită din celălalt secol se târa fără grabă , cu ochii închişi , ticăind alene , mestecând absentă clipă după clipă . Priveam relaxat cum ceasurile vechi îşi răspundeau unul altuia , completându-se într-un tic tac mecanic continuu şi indiferent . Scurt răgaz . Alarma de la mobil mi-a amintit că mai aveam doar câteva minute să ajung la următorul număr . Ca într-un joc de copii zarurile erau aruncate . Dacă voiam să nu ies din joc trebuia să mă desprind şi să plec . O să zăbovesc altădată …mi-am zis…o să privesc altcândva…poate….o să şi trăiesc poate cândva…

Publicitate

Written by Rusu Gigi

decembrie 7, 2008 la 5:11 pm

Publicat în Insomnii în doi

Tagged with , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: