Rusugigi's Weblog

Just another Word Press.com weblog

Jurnal subiectiv

leave a comment »

In esenţă orice jurnal este un demers subiectiv .Scrii doar mai întâi pentru tine si apoi pentru ceilalţi si ţie te dezvălui mai întâi şi apoi celorlalţi .Ceea ce din punctul meu de vedere dă atâta farmec unui jurnal este lipsa oricăror reguli rigide. Poţi să scrii de mai multe ori pe zi sau poţi să o faci o dată pe săptămână….la două sau chiar la mai multe săptămâni…importantă fiind nu atât cantitatea de informaţii ci mai mult intensitatea cu care le poţi comunica…N-o să vă spun acum că mi-am propus să scriu un jurnal adevărat.

Am atât de puţin timp la dispoziţie că nu aş reuşi dar îmi place să încerc. Deocamdată însă am experimentat pauza …acea pauza care are mai mult înţelesul de reevaluare…de reflecţie şi care te face cumva să înţelegi dacă mai are sau nu rost să continui.

Dar cum toate în Univers sunt legate cu fire invizibile ca să pot explica pauza o să trebuiască mai întâi să vorbesc despre alt demers subiectiv care este lectura.

Fiecare înţelege o carte în felul său şi mai mult chiar decât atât fiecare putem înţelege o carte…aceeaşi carte în mod diferit de la o vârstă la alta.

Bunăoară ,una din cărţile care m-a format în adolescenţă a fost „ Război şi Pace „ Acolo am aflat prima oară despre reflecţia despre care vorbeam. Este în volumul 3 o scenă care mie mi-a rămas în minte…în bătălia de la Borodino ,Prinţul Andrei Bolkonski care comanda un regiment de oameni şi trăia lupta la toată intensitatea ….şi era neîndurător cu oamenii lui nu din răutate ci dintr-un prea înalt sentiment al datoriei, primeşte la sfârşitul unei lupte fără glorie o schija în pântece… Cade şi dintr-o dată nu mai aude zgomotul bătăliei…nici gemetele răniţilor…vede în schimb firele de iarbă crescând netulburate…vede cerul albastru şi frânturile de nori alunecând purtate de vânt şi înţelege că niciodată în viaţa lui n-a avut timp să privească cerul şi firele de iarbă şi îşi doreşte din toată fiinţa lui să trăiască .Prinţul Andrei va mai trăi în roman ,va mai fi prezent în multe scene dar niciodată nu va mai fi acelaşi…Reflecţia de care vorbeam ..pauza pe care şi-a luat-o l-au schimbat pentru totdeauna.

Şi pentru că vorbeam de lecturi subiective …chiar azi dimineaţă am căutat fragmentul respectiv şi l-am recitit şi nu mai sunt atât de sigur dacă astăzi aş înţelege în mod identic acelaşi lucru .Un sens descopeream în adolescenţă şi poate altul l-aş fi descoperit azi dacă aş citi cumva cartea pentru prima oară.

Eu…nu m-am uitat la firele de iarbă şi să fiu sincer nici cerul n-am prea avut timp să-l privesc…; în schimb mi-am privit copiii .Da ,mi-am luat o pauză să-i pot vedea mai bine…să le înţeleg resorturile intime care îi fac să devină ceea ce vor fii, să le fiu alături ,şi desigur să încerc să surprind clipa ,clipa lor pe care poate odată şi odată aş putea chiar să le-o restitui…

Publicitate

Written by Rusu Gigi

aprilie 29, 2008 la 12:19 pm

Publicat în Jurnal subiectiv

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: