Poveste din vremea gripei

Ocolise tot oraşul ca să i se piardă urma . De când toate ziarele şi posturile de radio şi televiziune vorbeau de noua gripă , nu mai deschidea geamul de la maşină şi conducea numai cu masca obligatorie pe faţă . Trecătorii , păşeau grăbiţi , cu măştile chirurgicale până la ochi păstrând  distanţa unul faţă de celălalt ca şi cum ar fi fost de fapt un singur trecător multiplicat în sute de exemplare .  Înainte să  ajungă în dreptul catedralei apucă să zărească camera de luat vederi , bine mascată a celor de la Poliţia Sanitară . Apoi simţi cum e scanat şi se rugă în minte ca aparatul să-i înregistreze temperatura normală.     Văzu la timp filtrul şi opri .  Un tip înalt cu o mască portocalie pe faţă îi  ceru carnetul de vaccinări , îl cercetă minuţios după care îi făcu semn să treacă . Bulevardul era portocaliu.  De pe afişele uriaşe cocoţate pe clădiri  şi pe stâlpi , preşedintele privea în cruciş cu o mască mare portocalie acoperindu-i figura . Cine tipărise afişul folosise din greşeală o fotografie mai veche a  lui, una în care şuviţa îi cădea pe ochi . Pe afiş scria cu litere de o şchioapă… „De ce le este frică , nu scapă „ şi alături o fiolă de vaccin . Pe lângă Grădina Zoologica era un alt filtru şi îl ocoli intrând pe sens interzis . Apoi  se strecură printre blocuri şi opri în parcare . Restul drumului îl făcu pe jos trecând dinadins de pe o alee pe alta ca şi cum ar fi vrut să i se piardă urma şi aerul tare aproape că-l ameţi  . Odată ajuns în faţa interfonului , se uită cu atenţie în stânga şi în dreapta şi numai după aceea formă numărul . Strada era pustie la ora aceea de dimineaţă , aşa că sunetul soneriei se rostogoli pe scări şi-l făcu să se înfioare. Numără în gând până la zece şi răsuflă aproape uşurat . Măcar am încercat …îşi spuse şi dădu să plece când auzi uşa deschizandu-se . Urcă cele câteva trepte şi  căută numărul apartamentului din priviri . Îl găsi repede . La intrare , Poliţia Sanitară pusese o siglă cu o fiolă de vaccin , care arăta că locatarii de acolo refuzaseră să se vaccineze şi puteau fi infectaţi cu virusul gripei noi . Ezită preţ de o clipă  şi când vru să apese butonul soneriei auzi cheia răsucindu-se în broască . …De ce ai venit …?  Îl întrebă ea de dincolo de uşă . …Tot blocul e în carantină…Dintr-odată nu mai ştia ce să facă cu mâinile . Apoi  îl pufni râsul când o văzu . O mască albastră îi acoperea cea mai mare parte din faţă şi numai ochii îi luceau în  penumbră . …Masca e pentru tine , fraiere …îi spuse şi el mai mult îi ghici zâmbetul decât îl văzu . Îşi aminti că şi el îşi uitase pe mâini  mănuşile chirurgicale cu care condusese şi  jenat le scoase şi le îndesă în buzunarul hainei …Pot să intru ? întrebă mai mult formal şi închise uşa metalică în spatele lui . Pe birou , televizorul gri cu ecran mic transmitea reclame cu vaccinul antigripal  şi  dincolo  de geamul ferecat , toamna se sfârşea printre ultimile frunze ruginii. Schimbă postul şi acum Lionel Richie şi Diana Ross cântau   în surdină „My Endless Love „  . Lumina îi cădea pe faţă şi îi scoase masca . Apoi şi-o scoase pe a lui . …De acum , or să vină , ştiu că eşti aici…Au instalat camere de luat vederi la intrare…spuse ea şi el…Ştiu…deşi nu ştiuse dar de acum îi era egal . Îi era cald şi o sfârşeală îl cuprinse . Deschise geamul şi se aşeză pe scaun în timp ce aerul rece invada încăperea . …O să mă ridici tu , dacă o să cad…îi mai spuse şi-i zâmbi  . Ea nu-i răspunse dar se aşeză pe scaunul dinaintea lui şi dădu sunetul mai tare  pe când ambulanţa portocalie a Poliţiei Sanitare se apropia de ei  cu girofarul şi sirena pornite şi vântul rece şi umed răbufnea pe alei cu ultimile puteri ale toamnei  .