Duminica scurtă

 Toată ziua de ieri am simţit că-mi lipseşte ceva .

 Şi doar a fost o zi obişnuită .Un drum banal la Suceava , cuvenitele glume şi muzica preferată în maşină ,apoi ţăcănitul egal al caselor de marcat  în supermarket -uri şi ….galbenul ,acel galben crud care explodează în sălciile plângătoare şi în primele flori din primăvara noastră târzie .Apoi la întoarcere am salutat bine înţeles berzele  şi am numărat cu o strângere de inimă cuiburile goale .Poate , poate nu e vorba decât de o simplă întârziere mi-am zis.

Şi totuşi a fost o zi tristă. Ieri l-au decorat pe George Pruteanu  şi apoi l-au înmormântat  cu totul.  Cam aşa cum se întâmplă în  ultima vreme . Toţi descoperă personalităţile după ce ele încetează să  mai fie stânjenitoare . Le aruncă la sfârşit un pumn de decoraţii şi le trimit cu operă cu tot spre cuvenita uitare.

Si totuşi a fost o zi veselă.  Până la urmă am avut şi eu timp să caut şi să mă încânt  cu cele două clipuri animate în 2D şi 3D…..”Pe sârmă „ ..Vama  şi  „ Chiar dacă „  …Florin Chilian .Toată lume vorbea de ceva vreme despre ele şi după ce le-am văzut a trebuit să-mi scot şi eu masca de urs şi să recunosc că-mi plac …chiar tare mult. Jocul păpuşilor e fără cusur. Şi încă ceva . Zilele trecute , un cunoscut pe care l-am luat în maşină a prins fără să vrea câteva melodii şi la sfârşit m-a întrebat  ce-oi fi găsit la Florin Chilian de-l ascult . Cum n-am auzit că …?.. şi mi-a şoptit la ureche câteva amănunte picante din viaţa lui .  I-am răspuns că de când mă ştiu ascult folk şi restul nu are nici o legătură . Mai mult decât atât ; am în bibliotecă două cărţi la care ţin foarte mult.        „ Călătorie la capătul nopţii „ şi „  Moarte pe credit „  ale lui Louis –Ferdinand Celine.Le-am descoperit pe când  eram student , mi-au schimbat puţin modul de a vedea lucrurile şi aş mai putea să le mai citesc de câteva ori . Asta chiar dacă nu sunt un simpatizant al nazism-ului aşa cum în vâltoare evenimentelor şi  cu sau fără voia lui a fost autorul.

Am numărat eu deci toate câte le-am făcut ieri şi păreau destule aşa că m-am întrebat ce  Doamne iartă-ma mi-o fi lipsit  ? Şi abia azi , destul de târziu , când din ziua de ieri nu a mai rămas  nimic am înţeles că de fapt nu am regăsit o oră ,acea oră pe care încă de dimineaţă o dădusem înainte şi despre care abia în ultima Duminică tulbure a lui Octombrie o să pot să aflu ce aş fi putut să fac cu ea.