De ce ….?

Duminică ,mă topeam în Iaşi de atâta soare şi azi , uite ,stau în faţa geamului şi mă minunez de cât de alb e iarăşi totul afară şi termometrul nu mai urcă peste - 5 grade.Dar eu acum la berze mă gândesc şi numai pentru ele îmi fac griji.Alaltăieri le-am văzut pentru prima dată în primăvara asta şi mi-am zis liniştit că dacă au venit înseamnă că ştiu ele ce ştiu şi nicicum nu se pot înşela. Uite că au făcut-o şi m-am întrebat de ce.Nu am prea mult timp (şi asta e o boală a vremurilor noastre) dar dacă aş avea aş putea să le observ mai mult şi mai de aproape. Îmi place mecanica ciudată a picioroangelor lungi ,clămpănitul caraghios şi cel mai mult graţia şi seriozitatea lor. De o barză cu greu poţi să râzi . Ele îmi aduc aminte de cei plecaţi ,care nu mai vin şi de cei plecaţi care or să vină. N-am oprit maşina ; eram în pantă şi apoi ştiam că toată vara vor fi aici şi am să pot să le mai văd oricând dacă o să vreau.

Mai încolo am oprit însă pentru că şi alţii o făcuseră şi râdeau amuzaţi de mieii proaspăt fătaţi care la marginea drumului făceau tumbe printre cizmele grele ale ciobanilor.Şi toţi s-au bucurat şi m-am bucurat şi eu o dată cu ei dar doar pentru puţin.Pentru că mă întreb şi acum de ce….,de ce tocmai eu a trebuit să mă uit în ochii mari ai mieilor şi de ce tocmai mie mi s-a năzărit că văd cum creşte în mâinile păzitorilor lor lucirea  palidă a cuţitelor de sacrificiu ?