Echinocţiu

Fâşâitul domol al imprimantei. Mare,albă şi stingheră…mesajele se succedă  pe ecran şi din când în când …beep..beep  !!!…foame…Umplu sertarul de jos , o satur şi sus ţâşnesc situaţiile mele tipărite.Reci cifrele şi afară până la orizont  un cer albastru  şi rece, De azi, 20 martie, ora 20 h 26 m , trecem linia astronomică strictă dintre iarnă şi primăvară. Năvălim cu toate frământările şi speranţele noastre sub zodia Berbecului.Niciodată nu ne oprim. Un cunoscut de-al meu spunea că tocmai atunci când  speri că ai ajuns la un capăt se găseşte cineva care să mute capătul mai încolo.Oricum mă rog să nu le vină prea multe idei în cap. Deja ,de la începutul lui februarie,odată cu noul an chinezesc port la acte un şobolan. Norocul mă bântuie de atunci şi frică mi-e să nu mă procopsesc şi cu un ditamai berbec.Până atunci însă am timp să mai dau o tură prin oraş. Privesc trecătorii ca şi cum aş căuta  pe feţele lor ceva numai de mine ştiut. Nu găsesc nimic dar  îi simt azi pe toţi mai aproape .Păşesc , mă uit la ei,caut şi pe neştiute , la 20h  25m  59s primăvara  ne izbeşte pe toţi  în moalele capului .În jur …fum ,zvon de greve ,feţe obosite ,nervi,claxoane….echinocţiu pur şi simplu.